Societatea pe acţiuni.
Unele prevederi legale

În ceea ce priveşte funcţionarea unei societăţi pe acţiuni, o parte din dispoziţiile prezentate anterior (vezi numărul 3/mai 2008, Consulting Review) se aplică şi acestui tip de societate, cu diferenţele prezentate în continuare.

Dizolvarea

Referitor la dizolvare, pe lângă cazurile prevăzute de art. 227 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni poate înceta şi în următoarele situaţii (art. 228):

- În cazul şi în condiţiile prevăzute la art. 153, indice 24;

- În cazul şi în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 3.

1

Art. 153, indice 24 reglementează posibilitatea adunării generale de a decide, în cazul în care activul net al societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, dizolvarea societăţii. Acţionarii, prin actul constitutiv, pot stabili şi un plafon mai mic, care să determine dizolvarea.

Adunarea generală hotărăşte, pe baza raportului privitor la situaţia patrimonială a societăţii, întocmit de administratori sau directori. Acest raport trebuie depus la sediul societăţii cu cel puţin o săptămână înainte de data adunării generale, pentru a putea fi consultat de acţio-nari.

Potrivit alin. 4:

„Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10 (n.n. referitor la capitalul social minim), să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social.”

În cazul în care adunarea generală nu s-a întrunit sau, din lipsă de cvorum, nu a putut delibera în mod valabil, orice persoană se poate adresa instanţei pentru a solicita dizolvarea societăţii. Instanţa poate acorda un termen de graţie de 6 luni pentru a remedia situaţia.

2

Cel de-al doilea caz special de dizolvare a societăţilor pe acţiuni este prevăzut de art. 10 alin. 3. Potrivit acestui articol „numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.”

Clemenţa legiuitorului se manifestă şi într-o asemenea situaţie. Astfel, după ce a acordat societăţii un moratoriu de 9 luni pentru a remedia această deficienţă numerică, legea arată că societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari este reconstituit.

Retragerea

Referitor la retragerea acţio-narului din societate, Legea nr. 31/1990 reglementează doar o situaţie particulară de retragere a acţionarilor.

Astfel, potrivit art. 134 din lege, „acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect:

a) schimbarea obiectului principal de activitate;

b) mutarea sediului societăţii în străinătate;

c) schimbarea formei societăţii;

d) fuziunea sau divizarea socie-tăţii.”

Aşadar, acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea AGA şi care au arătat expres acest lucru au dreptul de a se retrage şi de a obţine de la societate plata acţiunilor pe care le posedă

Această plată trebuie făcută la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare.

Retragerea nu este supusă aprobării adunării generale a acţionarilor. Acţionarul ce doreşte să se retragă potrivit art. 134 va face o declaraţie de retragere, pe care o va comunica societăţii, depunând şi acţiunile pe care le posedă, dacă acestea au fost emise în formă materială. Aceste acţiuni vor fi dobândite de societate, urmând a fi înstrăinate în cel mult un an, sub sancţiunea anulării lor şi a reducerii în mod corespunzător a capitalului social.

Cesiunea

În ceea ce priveşte cesiunea acţiunilor, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, fiind valabile cele expuse la cesiunea de părţi sociale (vezi nr. 3/mai 2008, Consulting Review).

Excluderea

Referitor la excluderea unui acţionar trebuie menţionat că aceasta nu este posibilă decât în cazul societăţilor comerciale în care elementul intenţional (affectatio societatis) este puternic şi constituie una dintre raţiunile predominante pentru constituirea şi funcţionarea societăţii – SNC, SCS, SCA, SRL. Prin urmare, excluderea nu este admisă în cazul societăţilor pe acţiuni, unde elementul afectiv este mai puţin pregnant, ea fiind fondată pe criterii obiective – capacitatea de a contribui la formarea unui capital semnificativ şi numărul acţionarilor.