Arhiva revistei tipărite

Revista online

Dreptul de petiţionare

av. Doru Băjan

av. Doru Băjan

office@consultingreview.ro

Dreptul de petiţionare este reglementat la art. 51 din Constituţie. În conformitate cu prevederile acestui articol:

  • cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor;
  • organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă;
  • exercitarea dreptului de peti-ţionare este scutită de taxă;
  • autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

În asigurarea aplicării acestei prevederi constituţionale am identificat următoarele acte normative:

  • O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor;
  • O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale;
  • O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite;
  • Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public;
  • Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică;
  • Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.


■O.G. nr. 27/2002 reglementând activitatea de soluţionare a petiţiilor conţine dispoziţii privitoare la:
– dreptul de petiţionare;
– ce înseamnă petiţia;
– cine poate exercita acest drept;
– descrierea noţiunii de "autorităţi publice";
– modul de soluţionare a petiţiilor.

Potrivit ordonanţei, dreptul de petiţionare este recunoscut cetăţenilor şi organizaţiilor legal constituite, pentru colectivele pe care acestea le reprezintă.

Petiţia este definită drept cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris sau prin e-amil, ce poate fi adresată de către cetăţean sau organizaţie legal constituită.

Prin ordonanţă, sunt prevăzute autorităţile publice centrale şi locale, serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ teritoriale, societăţile naţionale, societăţile comerciale de interes judeţean sau local, regiile autonome.

La această dispoziţie legală este de făcut comentariul că ministerele şi celelalte organe centrale organizează în unităţile administrativ teritoriale servicii deconcentrate, descentralizarea fiind un atribut ce ţine de administraţia publică locală. Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarilor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

Facem menţiunea că acest termen general de 30 de zile trebuie aplicat în toate situaţiile în care, prin acte normative speciale, sunt reglementate modalităţi de soluţionare pentru anumite cereri, fiind însă prevăzute termene speciale, mai mari decât termenul general de 30 de zile.

În cazul unei petiţii greşit îndreptate, autoritatea sau instituţia publică primitoare are obligaţia ca în termen de 5 zile de la înregistrare să trimită petiţia către aceea în ale cărei atribuţii intră rezolvarea problemelor semnalate în petiţie.

Ordonanţa instituie regula în conformitate cu care petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute date de identificare a petiţionarului nu se iua în considerare şi vor fi clasate. Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate a lua toate măsurile necesare pentru a asigura rezolvarea în termenul legal a petiţiilor.


Citiți continuarea articolului
în ediția tipărită