Insolvența. Cererile abuzive de deschidere a procedurii şi principalele argumente în combaterea acestora
Trebuie menţionat încă de la început că nu ne vom referi, în cele ce urmează, la cererile de deschidere a procedurii de către creditorii îndreptătiţi, deci de aceia care au creanţe certe, lichide şi exigibile mai vechi de 30 de zile şi în cuantum superior valorii-prag de 10.000 RON şi care se îndreaptă împotriva unui debitor aflat în stare de insolvenţă. Asemenea cereri conduc, aproape fără excepţie, la deschiderea procedurii de insolvenţă, iar desfăşurarea, caracteristicile şi efectele acesteia nu fac obiectul acestui articol.
În schimb, vom vorbi despre cererile de deschidere a procedurii introduse cu încălcarea, într-o mai mică sau mai mare măsură, a condiţiilor de admisibilitate impuse de legea insolvenţei – cum ar fi, bunăoară, cererile având ca obiect creanţe contestate, întemeiat sau neîntemeiat, dar cu privire la care există în derulare proceduri individuale de recuperare, sau cererile care deşi au ca obiect creanţe certe, lichide şi exigibile sunt îndreptate împotriva unor debitori care nu sunt în stare de insolvenţă, având disponibilul necesar efectuării plății, dar care pur şi simplu refuză să o efectueze (caz în care creditorul are la îndemână calea procedurilor individuale în vederea obţinerii titlului executoriu care să îi permită satisfacerea silită a creanţei sale).
