Servicii complete
și flexibile de factoring

Mihaela Dimitriu

Director, Direcţia Factoring

BRD-Groupe Société Générale

interviu cu: Mihaela Dimitriu, Director, Direcţia Factoring, BRD-Groupe Société Générale

BRD – Groupe Société Générale a fost prima instituţie bancară din România care a abordat operaţiunile de factoring. Cum a evoluat acest serviciu?

Da, factoringul a fost introdus în România de BRD în urmă cu 15 ani, fiind prima bancă locală afiliată la organizaţia Factors Chain International. Evoluţia factoringului în România pe parcursul acestor ani şi în special dezvoltarea factoringului intern au fost strâns legate de gradul de dezvoltare a economiei româneşti, de sănătatea şi performanţa mediului de afaceri în general. Un mediu de afaceri competitiv, având la bază firme viabile, cu un comportament din ce în ce mai disciplinat la plată au reprezentat premise suficient de bune pentru ca firmele specializate în factoring să facă pasul către o nouă piaţă, în care BRD a dovedit deja că se poate face performanţă; am înregistrat în ultimii ani ritmuri de creştere impresionante (de 174% în 2005 faţă de 2004, de 155% în 2006 faţă de 2005 şi de 154% în 2007 faţă de 2006).

De altfel, aceste creşteri au impus BRD ca leader de piaţă, un jucător de referinţă în factoringul din România, cu o ofertă completă, accesibilă şi adaptată cerinţelor pieţei.

Vă rog să faceţi o scurtă prezentare a ofertei băncii în acest domeniu.

BRD oferă servicii de factoring intern, de export şi de import atât în variantă completă, respectiv finanţare, administrate, colectare, acoperire risc neplată debitori, cât şi în variante flexibile (doar anumite servicii), conform necesităţilor clienţilor.

Pentru exportatori, BRD oferă în general un pachet complet de servicii incluzând finanţare în baza creanţelor externe, administrare, colectare şi acoperire risc al debitorilor externi, servicii realizate de bancă (Factorul de Export) în colaborare cu o societate de factoring externă, localizată în general în ţara debitorului (Factorul de Import).

Importatorii beneficiază de garantarea riscului de neplată realizată de către factorul din România (Factor de Import) în favoarea societăţii de factoring localizate în ţara exportatorului (Factorul de Export), operaţiune care le permite importatorilor negocierea unor termene de plată amânate şi a micşorării costurilor legate de transferul sumelor, plata internaţională transformându-se într-o plată internă, în baza cesiunii creanţelor externe în favoarea Factorului de Import.

Pentru agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea comercială numai pe teritoriul României, pachetul de factoring oferit de BRD este flexibil, clientul putând opta pentru anumite servicii, dar şi pentru un întreg pachet de factoring.

La ce costuri trebuie să se aştepte o firmă care doreşte să recurgă la aceste operaţiuni?

Costul operaţiunii are două componente: un comision de factoring aferent serviciilor prestate şi un comision de finanţare în cazul în care se accesează componenta de finanţare (echivalentul dobanzii).

Comisionul de factoring se percepe la momentul cesiunii creanţelor, iar cel de finanţare la sfârşitul lunii.

Banca finanţeaza în general un procent de 85% din valoarea creanţelor acceptate la plată.

Concret, cum se derulează o asemenea operaţiune?

În baza unui contract specific încheiat cu BRD, clientul cesionează băncii facturile emise către debitorii acceptaţi, beneficiind de finanţare (la cerere) în general de până la 85% din valoarea acestora, în cadrul unui plafon aprobat. Plafonul de finanţare functionează ca o linie revolving – se reduce cu valoarea facturilor finanţate şi se întregeşte cu valoarea facturilor încasate. Este de menţionat că plafonul se stabileşte în funcţie de prognoza vânzărilor pe o perioadă de 12 luni, fără a se raporta la o situaţie existenţa la un anumit moment, ceea ce permite ca, odată cu creşterea cifrei de afaceri, să crească şi nivelul finanţării.

Facturile sunt preluate în gestiunea băncii şi urmărite până la stingerea lor completă. În orice moment, clientul poate să cunoască situaţia facturilor din sold sau modul în care creanţele au fost stinse. În cazul în care debitorul întârzie plata peste data scadentă, banca iniţiază procedurile specifice pentru colectarea creanţelor de la debitori. În cazul operaţiunilor fără regres, banca preia riscul de neplată al debitorului pentru creanţele certe, lichide, exigibile şi nelitigioase, oferind astfel clientului siguranţa deplină a încasării creanţelor sale acoperite la risc.

Care ar fi motivele pentru care ar apela cineva la factoring?

Factoringul reprezintă un pachet de servicii care include atât o componentă de finanţare, cât şi servicii de management a creanţelor, respectiv administrarea facturilor şi urmărirea acestora în contabilitatea Factorului, proceduri de colectare şi, după caz, acoperirea riscului de neplată.

Pentru client, avantajul principal îl reprezintă îmbunătăţirea cashflow-ului, finanţarea fiind realizată rapid, în maximum 24 de ore de la solicitarea finanţării. De asemenea, un interes tot mai mare îl prezintă securizarea tranzacţiei prin preluarea riscului de neplată de către bancă, în special atunci când se doreşte extinderea afacerilor pe noi pieţe de desfacere. Externalizarea operaţiilor de încasare a creanţelor determină eficientizarea proceselor de bază din activitatea unei societăţi şi permite concentrarea atenţiei acesteia pe latura de producţie şi respectiv vânzare.

În plus, finanţarea unui agent economic prin factoring se realizează în baza vânzărilor viitoare, respectiv în baza valorii nete a creanţelor, determinând astfel un nivel al finanţării superior celui obţinut dacă s-ar apela la un credit pe termen scurt, unde se ia în considerare bonitatea firmei şi capacitatea acesteia de garantare.

Nu în ultimul rând, trebuie precizat că această operaţiune nu solicită prezentarea unor garanţii materiale, clienţii păstrându-şi posibilitatea de a apela şi la finanţări, în special investiţionale, care impun gajarea unor părţi din active drept garanţie.

Există o corelaţie directă între volumul de lichidităţi în economie şi volumul operaţiunilor de factoring? Este lipsa de lichidităţi principalul factor care se află la baza deciziei de a se apela la factoring?

Cu toate că vorbim despre un pachet de servicii, componenta de finanţare este accesată în majoritatea pachetelor de factoring. În aceste condiţii, sigur că lipsa lichidităţilor îi determină pe majoritatea agenţilor economici să apeleze produsul, însă, aşa cum evidenţiam anterior, şi securizarea tranzacţiilor capătă o importanţă din ce în ce mai mare, având impact, de asemenea, asupra volumului final al operaţiunilor.

Ce se întâmplă dacă debitorul intră în insolvabilitate de plată în perioada de derulare a factoring-ului?

În funcţie de tipul operaţiunii, există situaţii diferite. Astfel, în cazul unei operaţiuni la care banca şi-a asumat riscul de neplată al debitorului, în situaţia de insolvabilitate a acestuia, banca plăteşte la un anumit moment stabilit contractual după scadenţa facturilor acoperite contravaloarea acestora, iar în cazul unei operaţiuni cu regres, clientul este cel care işi asumă riscul de insolvabilitate al partenerului său, urmând a returna băncii finanţarea avansată.

În practică sunt dese cazurile de confuzie privind două operaţiuni distincte: recuperarea de creanţe si factoringul. Confuzia este de multe ori totală. Există însă diferenţe evidente între acestea. Care ar fi ele?

Recuperarea de creanţe se referă la cumpărarea unor creanţe cu scadenţă depăşită, fără a exista o obligativitate asupra cesiunii întregului portofoliu. Este o tranzacţie punctuală. Creanţele pot avea scadenţe şi mai mari de un an.

Factoringul reprezintă o cumpărare de creanţe neajunsă încă la scadenţă, are caracter repetitiv şi implică cesionarea întregului portofoliu de creanţe. Creanţele pot avea scadente de maximum 1 an.

S-au făcut simţite efecte ale actualei crize în domeniul activităţii de factoring? Pe termen mediu, ce implicaţii prevedeţi?

Nu avem deocamdată influenţe perceptibile asupra activităţii de factoring, însă cu siguranţă criza va avea un impact şi asupra acesteia. Problemele cu care se vor confrunta agenţii economici ar putea determina, pe de-o parte, o încetinire a proceselor de plăţi, ceea ce se va traduce printr-o înrăutăţire a comportamentului de plată, însă, pe de altă parte, ar putea avea un impact asupra termenului mediu de plată (45 de zile în prezent). Altfel spus, agenţii economici vor opta pentru negocierea unor termene de plată mai lungi, ceea ce va crea premisele dezvoltării în continuare a activităţii de factoring, deoarece operaţiunea va furniza lichidităţile necesare desfăşurării activităţii curente.