Software: Realizat în România. Livrat într-o țară din U.E.
Silviu Coman, Bucureşti
- Prestare de serviciu sau livrare de bunuri?
- Care este tratamentul fiscal în ceea ce privește TVA
- Care este locul taxării
Din punct de vedere al aplicării taxei de valoarea adăugată trebuie lămurite două aspecte: dacă operaţiunea are caracter de livrare sau prestare de servicii şi, ulterior, locul taxării.
În analiza celor două situaţii vom lua în considerare următoarele prevederi legale:
- Legea nr. 572/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
- H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
1. Încadrarea activităţii în prestare de servicii sau livrare de bunuri
Art. 128 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevede: “Furnizarea de programe informatice software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, însoţită de licenţă obişnuită care interzice copierea şi distribuirea acestuia şi care permite doar instalarea sa pe un anumit număr de staţii de lucru, care este egal cu numărul de dischete sau de alte suporturi purtătoare de date furnizate, constituie livrare de bunuri, conform art. 128 din Codul fiscal. Programele informatice software standard reprezintă orice software produs ca un bun de folosinţă generală care conţine date pre-înregistrate, este comercializat ca atare şi, după instalare şi eventual o perioadă scurtă de training, poate fi utilizat în mod independent de către clienţi în formatul standard pentru aceleaşi aplicaţii şi funcţii.”
Art. 129, alin. (9) prevede că “În sensul art. 129 din Codul fiscal, sunt considerate prestări de servicii următoarele:
a) furnizarea de programe informatice software standard, prin internet sau prin orice altă reţea electronică şi care este în principal automatizată, necesitând intervenţie umană minimă, fiind un serviciu furnizat pe cale electronică, conform art. 125¹ alin. (1) pct. 26 din Codul fiscal;
b) furnizarea de licenţe în cadrul unui contract de licenţă privind programe informatice software, care permite clientului instalarea programului software pe diverse staţii de lucru, împreună cu furnizarea de programe software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, conform art. 129 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal;
c) furnizarea de programe informatice software personalizate, chiar şi în cazul în care programul software este furnizat pe dischetă sau pe alt purtător de date. Programul software personalizat reprezintă orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clienţilor, conform cerinţelor exprimate de către aceştia.”
În consecinţă: În cazul livrării unui software standard, opera-ţiunea este considerată livrare de bunuri dacă se realizează pe suport de date (dischetă, CD etc.) şi prestare de serviciu dacă se realizează pe cale electronică. În cazul livrării unui program personalizat conform cerinţelor clientului (cum înţelegem că este cazul), operaţiunea este prestare de serviciu, indiferent de modul de transmitere (pe suport fizic sau pe cale electronică).
2. Locul taxării
Art. 125¹, pct. 26 prevede că serviciile furnizate pe cale electronică sunt: “furnizarea şi conceperea de site-uri informatice, mentenanţă la distanţă a programelor şi echipamentelor, furnizarea de programe informatice – software – şi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte şi de informaţii şi punerea la dispoziţie de baze de date…”.
Conform art. 133 alin. 2), lit. g), locul taxării este “locul unde clientul căruia îi sunt prestate serviciile este stabilit sau are un sediu fix, cu condiţia ca respectivul client să fie stabilit sau să aibă un sediu fix în afara Comunităţii ori să fie o persoană impozabilă acţionând ca atare, stabilită sau care are un sediu fix în Comunitate, dar nu în acelaşi stat cu prestatorul, în cazul următoarelor servicii:
.............................................................
12. serviciile furnizate pe cale electronică”.
Prin urmare: Operaţiunea este considerată a fi o prestare de serviciu taxabilă în statul beneficiarului, dacă acesta este persoana impozabilă, sau o prestare de serviciu taxabilă în România, în cazul în care beneficiarul nu este o persoană impozabilă. Separarea în funcţie de calitatea persoanei este necesară numai în contextul în care clientul are sediul în UE.
