Tips-uri pentru candidaţi
Deja am clienţi care, fiind companii mici focusate pe servicii acordate pieţei imobiliare, au fost forţaţi să–şi reducă drastic numărul de angajaţi. Sunt cazuri în care au închis pur şi simplu porţile. Foştii lor angajaţi simt din plin criza şi, la fel ca ei, mulţi alţi foşti-angajaţi sunt puşi în situaţia de a-şi găsi un loc de muncă. Nu e foarte uşor să găseşti rapid un post, pe o piaţă a muncii îngheţată pe alocuri, şi în prag de sărbători. De aceea sper ca micile sfaturi de mai jos să vină în sprijinul celor care îşi caută un job serios.
1
Nu aplicaţi la toate job-urile vacante postate pe internet. Nu ajută, dimpotrivă, denotă neseriozitate, superficialitate şi, în 80% din cazuri, nu veţi fi chemaţi la interviu. Citiţi cu atenţie anunţul, analizaţi obiectiv gradul de «potrivire» vis-a-vis de cerinţele job-ului şi abia apoi aplicaţi la anunţul respectiv. Dacă doriţi să trimiteţi un CV unei firme, dar nu neapărat legat de anunţul postat de aceasta, căutaţi o adresă de e-mail de la departamentul resurse umane şi transmiteţi acolo aplicaţia dvs.
2
Faceţi cercetări privind firma (dacă aplicaţi prin intermediul unei agenţii, verificaţi-o şi pe aceasta): cifra de afaceri, profit/pierdere, scandaluri în care a fost implicată, opinia foştilor/actualilor angajaţi. Aici aveţi nevoie doar de ajutorul “Sfântului Google” şi de puţină răbdare.
3
Dacă sunteţi invitat la interviu, recitiţi anunţul şi informaţiile culese de voi, realizaţi o listă de posibile întrebări pentru clarificarea completă a ofertei respective şi puneţi aceste întrebări pe parcursul interviului (dacă nu cumva prezentarea facută de HR va răspunde la aceste întrebări).
4
Străduiţi-vă să ajungeţi la timp la interviu (în ceea ce mă priveşte singurele scuze acceptate pentru întârzierea candidatului la un interviu, pe care l-a confirmat, sunt: accident auto, accident locativ, crize medicale acute sau … decesul candidatului), adică: NU ÎNTÂRZIAŢI SUB NICIO FORMĂ LA INTERVIU.
5
În momentul în care faceţi cercetările preliminare privind firma încercaţi să descoperiţi şi stilul acesteia: profesional, profesional – elegant, casual, casual – elegant etc. “Haina nu-l face pe om” dar îl pune în valoare, într-o manieră eficientă sau distructivă. Imaginaţi-vă un interviu la o firmă de avocatură: senorii îmbrăcaţi în costume impecabile, discret accesorizate şi candidatul nostru – proaspăt absolvent, cu blugii rupţi şi freză Emo. “Nu rimează”, nu există poezie (a se citi empatie), alt candidat vă rugăm! Dacă personajul pitoresc e un geniu, probabil că seniorii îl vor accepta şi îl vor cizela bine înainte să-l prezinte unui client. Dacă e un tip obişnuit, înscris în media umană, poate să vină la următorul interviu peste vreo 5 ani, când se va maturiza.
Vor exista, evident, ipocriţi care vor afirma sus şi tare că “noi nu judecăm oamenii în funcţie de ţinută, ceea ce demonstrează ei contează”. Ei aş! Şi să te prezinţi la o firmă de top, profesională, de ţinută, cu blugii rupţi nu demonstrează nimic?! Ba da: fie că nu îi respecţi, fie că eşti un excentric (“abatere” acceptabilă doar pentru genii), fie că habar n-ai unde ai ajuns, fie că eşti atât de sigur pe tine încât iţi permiţi să nu pui preţ pe imagine (caz în care ar trebui să fii unul dintre numele mari din domeniu).
6
Pe parcursul interviului fiţi naturali, nu pozaţi, nu incercaţi să păreţi ceea ce nu sunteţi. Pentru un specialist HR experimentat va fi evident şi vă va descalifica; dacă aveţi “norocul” să întâlniţi un începător, probabil îi veţi vinde imaginea proiectată dar… angajatorul se va aştepta la angajatul fals-proiectat şi va fi foarte obositor să deveniţi actor nerecunoscut 8-10 ore pe zi. Nu merită! Veţi obosi la un moment dat, veţi începe să fiţi neeficient şi… o luaţi de la capăt: căutaţi un nou job.
7
Mulţi candidaţi au tendinţa de a-şi construi un CV atunci când au ceva mai mult timp liber şi de a-l utiliza ulterior fără a-l mai citi măcar. Asiguraţi-vă că puteţi răspunde concludent cel puţin la întrebările ce vizează:
- informaţiile expuse în CV: adresa, numere de telefon, e-mail;
- pregătirea educaţională (Studii, instituţia, data absolvirii);
- responsabilităţile dvs. la actualul loc de muncă;
- zonele în care aveţi putere de decizie;
- subordonaţi, superiori ierarhici;
- relaţionarea cu colegii şi superiorii dumneavoastră;
- reuşitele dvs. (descrieţi câteva proiecte şi sarcini pe care le-aţi dus la bun sfârşit cu succes);
- eşecurile dvs. (daţi un exemplu când o sarcină sau proiect nu au avut succes; de ce nu? ce anume aţi face diferit acum?);
- motivele pentru care părăsiţi actualul loc de muncă;
- joburile pe care le-aţi avut în trecut, responsabilităţile avute şi motivul pentru care le-aţi schimbat pentru alte posturi;
- proiecţia carierei dvs. în următorii 5-10 ani;
- aşteptările dvs. de la un viitor loc de muncă;
- motivele pentru care aţi aplicat pentru acel post;
8
Asumaţi-vă responsabilita-tea propriilor eşecuri! E puţin probabil ca de fiecare dată să fi fost vina altcuiva… dar dacă a fost aşa înseamnă ca v-aţi ales greşit firma/colegii, deci aveţi şi dvs. o parte de responsabilitate, sâc!
9
Un interviu nu e un interogatoriu, puteţi răspunde amplu, puteţi argumenta, puteţi pune întrebări. La urma urmei. e o discuţie între două persoane, nu aveţi de ce să fiţi stresat, timorat, speriat. Ce se poate întâmpla cel mai rău? Să nu vă accepte sau să nu-i acceptaţi… nu e un capăt de ţară sau de viaţă, există şi alte posturi vacante, există şi alţi candidaţi…
10
Întrebările cu privire la salariu şi beneficii sunt desigur foarte importante, însă e mai bine să nu le adresaţi la primul interviu! Este, de asemenea, indicat să nu abordaţi dvs. subiectul acesta, lăsaţi intervievatorul să îl deschidă. Excepţie: interviurile cu un consultant al unei agenţii de recrutare; aici, neexistând putere de decizie asupra întinderii pachetului motivaţional, selecţia candidaţilor se va face şi în funcţie de încadrarea aşteptărilor acestora în bugetul comunicat de angajator.
Nefertiti Human Capital Consulting (şi probabil încă 5-6 companii din România) se implică la nivel consultativ în evaluarea pachetului motivaţional în funcţie de fiecare post şi candidat în parte.
11
În cadrul aceluiaşi interviu sau ulterior veţi fi solicitat să susţineţi câteva teste; de regulă e vorba de un test psihologic însoţit de teste ce evaluează cunoştinţele profesionale, de limbă, de comunicare/negociere etc., în funcţie de specificul postului. Nu vă comportaţi ca o fată mare jignită că a fost apelată cu “Doamna”! Puteţi fi cel mai bun profesionist în domeniu, puteţi fi recunoscut ca atare în firma unde lucraţi, dar viitorul angajator nu are de unde să ştie acest lucru. Trataţi testul ca pe o evaluare normală, interesaţi-vă în ce măsură puteţi primi rezultatele (în mod normal ar trebui să fie posibil) şi care este relevanţa acestor teste.
Nu afişaţi o atitudine care să comunice lehamitea dvs. faţă de aceste teste; nu folosiţi expresii erodate: “am dat atâtea teste că deja m-am săturat”… Purtaţi-vă ca un profesionist, orice companie asta caută, nu un candidat saturat sau plângăcios!
Şi, poate cel mai important sfat: nu încheiaţi cu fraza celebră: “Stiţi, eu mai aştept răspunsuri şi de la alte companii la care am fost la interviu… “. Pentru experimentaţi, nu ţine, iar întrebările ce se vor naşte instat sunt:
- De ce nu l-a acceptat încă nimeni?!
- Cât e de serios dacă se prezintă în acelaşi timp la zece posturi?!
- Chiar îşi caută un job sau e în “prospecţiuni”?!
- Blufează?!
- Vrea să pară mai bun decât e?!
Îl veţi ajuta pe intervievator să facă selecţia şi în funcţie de disponibilitate. Între doi candidaţi egali, dintre care unul e disponibil pentru post iar celălalt e parţial diponibil (aşteaptă alte răspunsuri, poate primi o oferta mai bună imediat etc.) dumneavoastră ce aţi alege???
Vă doresc să nu fiţi în situaţia celui ce-şi caută un job pentru că a fost disponibilizat, iar dacă se întâmplă, totuşi, să vă ajute şi rânduleţele de mai sus. Succes!
