Analiza cost-beneficiu
- Cum aplicăm analiza cost–beneficiu în procesul de pregătire a proiectelor de finanţare
- Importanţa preţurilor “umbră”
- Analiza Cost–Beneficiu: analiză financiară şi analiză economică
- Este imperios necesară apariţia Ghidului Naţional de Analiză Cost–Beneficiu!
- Exemplu de aplicare
Articolul de faţă abordează o temă de actualitate în contextul utilizării cât mai eficiente a Fondurilor Structurale alocate României în perioada de programare 2007-2013 – Analiza cost-beneficiu. Acest instrument este esenţial pentru toate părţile implicate: pe de o parte, pentru decidentul public, care doreşte să identifice acele iniţiative care vor maximiza beneficiile economico-sociale, iar pe de altă parte, pentru solicitanţi şi companiile de consultanţă care le oferă asistenţă, urmărind să demonstreze necesitatea implementării proiectelor pe care le propun.
De asemenea, dată fiind noutatea acestui instrument pentru România – aflată în prezent la prima perioadă de programare, în calitate de Stat Membru UE – dar şi lipsa unui cadru legislativ clar la nivel naţional, se poate aprecia că expertiza în domeniu nu este suficientă. De aceea, în cele mai multe cazuri, analiza cost-beneficiu reprezintă componenta cea mai dificil de abordat în procesul de pregătire a proiectelor pentru obţinerea de finanţare în cadrul Politicii de Coeziune.
Analiza cost-beneficiu presupune realizarea unei analize financiare, întocmite din punctul de vedere al beneficiarului, pentru a demonstra necesitatea intervenţiei prin fonduri nerambursabile, şi a unei analize economice, aceasta urmărind să reflecte beneficiile generate de proiect pentru societate. Din acest motiv, se poate afirma că analiza economică este cea care justifică implementarea unui anumit proiect. De asemenea, dacă analiza financiară reprezintă un subiect „familiar” pentru cei care elaborează proiecte, componenta economică este cea care solicită o abordare mai complexă şi o atenţie deosebită.
Cu puţin timp în urmă, în luna iunie 2008, Comisia Europeană (CE) a propus un nou Ghid pentru Analiza Cost-Beneficiu (EC Guide for Cost-Benefit Analysis of Investment Projects, Comisia Europeană, Direcţia Generală Politică Regională, 16.06.2008), care încearcă să ofere soluţii pentru astfel de aspecte. Astfel, pentru a determina impactul proiectului din punct de vedere economic, social şi de mediu, se recomandă efectuarea unei serii de corecţii-fiscale, pentru externalităţi şi pentru transformarea preţurilor de piaţă în preţuri contabile sau preţuri “umbră” (în engleză, shadow costs).
Aceste preţuri “umbră” trebuie să reflecte valoarea reală a input-urilor şi output-urilor, considerând, pe de o parte, aspecte precum costul de oportunitate, iar pe de altă parte, eliminând distorsiunile induse de anumite politici economice practicate pe piaţa analizată (protecţionism, subvenţii). Pentru a obţine preţurile “umbră”, Ghidul prevede aplicarea unor factori de conversie asupra preţurilor utilizate în analiza financiară, factori calculaţi separat pentru forţa de muncă şi bunurile comerciabile, în funcţie de contextul specific fiecărui proiect.
Principalele documente-suport pentru elaborarea analizelor cost-beneficiu sunt:
- Regulamentul nr. 1083/2006 (Council Regulation no. 1083/2006)
- Documentul de lucru nr. 4 al Comisiei Europene: “Orientări privind etodologia de Realizare a Analizei Costuri-Beneficii - Noua perioadă de programare 2007-2013”, Comisia Europeană, Direcţia Generală Politică Regională, Dezvoltare tematică, impact, evaluare şi acţiuni inovatoare; Evaluare şi adiţionalitate – august 2006
- Ghidul Comisiei Europene pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiţii (EC Guide for Cost-Benefit Analysis of investment projects), Comisia Europeană, Direcţia Generală Politică Regională – varianta actualizată publicată la 16.06.2008
- H.G. nr. 28 din 9 ianuarie 2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii
Principalele dificultăţi sau incertitudini pe care le presupune elaborarea unei analize economice sunt:
- formularea setului de ipoteze necesar estimării impactului economic, social şi de mediu al unui proiect
- selectarea celei mai potrivite rate de actualizare economice pentru contextul proiectului
- previzionarea şi cuantificarea cu precizie a implicaţiilor socio-economice
Putem ilustra această abordare luând drept exemplu Proiectul de retehnologizare a unei întreprinderi specializate în producţia articolelor tehnice din cauciuc, pregătit de către GEA Strategy & Consulting în vederea solicitării de finanţare nerambursabilă în cadrul Programului Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Axa Prioritară 1 – „Un sistem inovativ şi ecoeficient de producţie”, Domeniul de Intervenţie 1.1 – „Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM”, Operaţiunea a) – „Sprijin pentru consolidarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile”.
Analiza cost-beneficiu aferentă a presupus formularea şi evaluarea a două alternative de investiţie – cea de tip „do something” (varianta 1) şi cea de tip „do minimum” (varianta 2). Într-o primă etapă, analiza financiară a arătat că ambele opţiuni îndeplineau condiţiile de eligibilitate financiară. Pentru a determina varianta optimă, s-a trecut la etapa următoare – analiza economică a celor două opţiuni de investiţie.
Pentru fiecare dintre cele două variante au fost determinaţi, pe baza metodologiei de calcul recomandate de Ghidul CE, factori de conversie, prezentaţi în Tabelul nr. 1.
De exemplu, în cazul echipamentelor, factorul de conversie pentru echipamente poate varia în funcţie de taxele vamale existente. Astfel, în cazul unui echipament importat din UE nu se percep taxe vamale, deci valoarea sa nu va fi distorsionată, iar factorul de conversie va avea valoarea 1. Dacă, dimpotrivă, echipamentul provine dintr-un stat terţ, taxa vamală va majora preţul de piaţă. Factorul de conversie va trebui să corecteze această diferenţă, deci valoarea calculată pentru acesta se va situa sub 1.
Odată aplicaţi aceşti factori de conversie, preţurile “umbră” astfel obţinute au servit pentru calcularea principalilor indicatori economici ai analizei – rata rentabilităţii economice (RIRE), valoarea actualizată netă economică (VANE) şi raportul beneficiu-cost – care evidenţiază alternativa optimă de implementat. Rezultatele obţinute sunt centralizate în Tabelul nr. 2.
Astfel, varianta recomandată, cea în măsură să ofere beneficii socio-economice, este cea de tip „do something”. Se poate observa că cea minimală nu întruneşte condiţiile de eligibilitate economică, prevăzute de documentele suport furnizate de către Comisia Europeană.
Condiţiile de eligibilitate economic
- RIR economică (RIRE) trebuie să fie mai mare sau egală cu rata socială de actualizare recomandată (5,5%);
- VAN economică (VANE) trebuie să fie pozitivă;
- Raportul beneficiu/cost trebuie să fie mai mare decât 1.
Potrivit documentelor suport, proiectele care nu îndeplinesc aceste condiţii nu au un impact relevant, deci nu sunt considerate importante şi nu vor primi finanţare din fondurile structurale.
Deşi nu poate fi negată utilitatea documentelor furnizate de către Comisia Europeană, se impune realizarea unei documentaţii legale la nivel naţional, care să ofere o bază comună pentru dezvoltarea analizei cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii implementate în România.
În acest sens, Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) a iniţiat un proiect de realizare a Ghidului Naţional de Analiză Cost-Beneficiu. Ghidul Naţional, aflat în prezent în curs de finalizare, se adresează experţilor şi consilierilor din cadrul Autorităţilor de Management, organismelor intermediare, aplicanţilor, consultanţilor locali şi altor actori implicaţi în procesul de evaluare şi selecţie a proiectelor finanţabile din Fonduri Structurale. Principalul obiectiv al ghidului este de a stabili o metodologie unică de elaborare a analizei cost-beneficiu, ceea ce va permite realizarea unei prioritizări cât mai corecte a solicitărilor de finanţare.
În perioada 9-10 octombrie 2008, Ministerul de Finanţe organizează o conferinţă pe tema analizei cost-beneficiu, în cadrul căreia sperăm că va fi lansat acest Ghid, cel puţin în variantă de lucru. Momentan, pe pagina web a Ministerului, respectiv ACIS, nu a fost publicat încă nici un document, însă este de aşteptat – şi necesar – ca la începutul lunii octombrie să fie disponibilă o variantă supusă dezbaterii. Va fi interesant de văzut modul în care autorităţile au transpus recomandările europene în domeniu la realităţile din România, dar şi percepţia celor implicaţi – în special a consultanţilor – faţă de metodologia propusă.
