Autofacturarea
Cum? În ce situaţii?
Roxana Antonescu, Cluj
- Situaţii care impun autofacturarea
- Informaţiile pe care trebuie să le cuprindă factura emisă prin autofacturare
- Implicaţiile fiscale în cazul neemiterii autofacturii
- Înregistrări contabile aferente
- Facturarea către sine – elemente suplimentare
Orice persoană impozabilă are obligaţia ca pentru operaţiile desfaşurate să aibă drept fundament documente legale emise de societate, de beneficiar, sau de un terţ (în numele acestuia).
Operaţia de facturare către sine conform Codului fiscal poartă denumirea de autofacturare. Autofacturarea nu generează venituri în contabilitatea societăţii şi este emisă numai în scopul de TVA.
Obligaţia de autofacturare revine persoanelor înregistrate ca plătitoare de TVA, conform art. 153, Cod fiscal, până în a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator, moment în care intervine exigibilitatea TVA, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.
Autofacturarea se emite în următoarele situaţii:
Situaţia 1: Facturarea către sine conform art. 155, alin. 2 din Codul fiscal;
Situaţia 2: Persoana impozabilă transferă bunuri în alt stat membru UE, conform art. 155, alin. 4, din Codul fiscal, cu excepţia non-transferurilor prevăzute la art. 128, alin. 12, din Codul fiscal;
Situaţia 3: Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile art. 150, alin. 1 b)–e) şi g) şi ale art. 151, nu intră în posesia facturii emise de prestator/furnizor până cel mai târziu în a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator, conform art. 1551, alin. 1.
Situaţia 4: Regim special pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, în care persoana revânzătoare are obligaţia refacturării către fiecare furnizor de la care achiziţionează bunuri supuse regimului special şi care nu este obligată să emită o factură sau alt document ce serveşte drept factură, conform art. 1522 (15) din Codul fiscal şi pct. 64 (7e) din Normele de aplicare a Codului fiscal.
Facturarea către sine. Elemente suplimentare
Includem în categoria facturărilor către sine prin autofacturare şi utilizarea bunurilor din activitatea economică a persoanei impozabile, conform art. 129, alin. (5), lit. a) din Codul fiscal, sau depăşirea plafoanelor legale conform pct. 6, alin. (11), art. 128, alin. (8), lit. f) pentru protocol, sponsorizare/mecenat sau alte bunuri acordate în mod gratuit.
Înregistrarea în contabilitate:
6xx = 4427
şi necesită autofacturare.
Autofacturarea se face numai în scopuri de TVA. Autofactura va cuprinde la rubrica «Cumpărător» informaţiile de la rubrica «Furnizor», iar în cazul bunurilor/serviciilor acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol, sponsorizare, mecenat, în loc de denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se poate menţiona, după caz: depăşire plafon protocol, sponsorizare sau mecenat.
În situaţia taxării inverse înregistrările contabile sunt:
4426 = 4427
“T.V.A. deductibilă” “T.V.A. colectată”
Alte situaţii: bunuri în regim de consignaţia de la furnizori stabiliţi în state membre, livrări de gaze, energie electrică de către o persoană juridică nerezidentă pentru care locul prestării este în România, livrări ulterioare în cadrul unor operaţiuni triunghiulare.
Autofactura reprezintă documentul care asigură deductibilitate taxei. În lipsa acesteia deducerea taxei nu se poate realiza prin neîndeplinirea cerinţei prevazute la art. 146, alin 1a) din Codul fiscal şi anume: prima condiţie pentru asigurarea deductibilităţii TVA constă în existenţa facturii; în cazul de faţă, autofactura.
