Când? Ce? Cui?
comunică auditorul financiar
- Modul de a comunica şi interacţiona cu reprezentanţii entităţii de auditat determină transparenţa în furnizarea informaţiilor şi informarea corectă a auditorului
- Angajamentul de audit: esenţial în comunicarea cu societatea care urmează a fi auditată
- Auditorul nu este obligat să proiecteze proceduri cu scopul specific de a identifica probleme de interes pentru guvernanţă
- Forma de comunicare: verbală şi/sau scrisă?
- Importanţa comunicării cu auditorul precedent
Auditorul este prezent din ce în ce mai mult în viaţa companiilor. Fie că este vorba de auditorul intern, fie că este vorba de auditorul financiar extern, acesta trebuie să promoveze valorile şi principiile corectitudinii, transparenţei, eticii şi credibilităţii.
Pe parcursul desfăşurării auditului, COMUNICAREA este unul dintre aspectele cele mai importante în vederea finalizării acestuia într-o manieră eficientă, atât pentru compania auditată, cât şi pentru auditor.
Aş spune astfel că modul de a comunica şi interacţiona cu reprezentanţii entităţii de auditat determină transparenţa în furnizarea informaţiilor şi informarea corectă a auditorului. Înţelegerea de către conduceriea entităţii auditate a misiunii noastre de auditori şi a ceea ce standardele profesionale ne impun asigură suportul şi buna cooperare de-a lungul misiunilor de audit. Relaţia constructivă auditor-auditat este dezvoltată de atitudinea de independenţă profesională şi obiectivitate.
Când?
Comunicăm cu clientul încă din faza de preplanificare, când solicităm informaţii preliminare pentru a analiza dacă acceptăm proiectul propus şi pentru a calcula în mod cât mai obiectiv bugetul de timp şi resursele umane necesare.
Comunicăm cu auditorul precedent, potrivit Standardelor de Audit, cu scopul de a identifica eventuale situaţii care ne-ar putea determina să nu acceptăm contractul.
Comuncăm de asemenea pe tot parcursul efectuării auditului cu managementul companiei auditate.
Forme
Angajamentul de audit este e-senţial în comunicarea cu clientul în ce priveşte scopul serviciilor, identificarea cadrului de raportare pe baza căruia se întocmesc situaţiile financiare, stabilirea documentelor şi a termenelor de livrare, responsabilităţile părţilor, confidenţialitatea informaţiilor.
Pentru a evita eventuale interpretări sau neînţelegeri, o Scrisoare de angajament vă explică faptul că auditorul va comunica doar acele probleme de interes pentru guvernanţă care vor veni în atenţia sa ca urmare a desfăşurării unui audit şi că auditorul nu este obligat să proiecteze proceduri cu scopul specific de a identifica probleme de interes pentru guvernanţă. În Scrisoarea de angajament se va descrie forma sub care vor fi comunicate orice probleme de audit de interes, se vor identifica persoanele cărora le vor fi comunicate aceste aspecte, se vor stabili problemele specifice de audit care prezintă interes şi care s-a convenit că vor fi comunicate.
Scrisorile de confirmare solicitate din partea furnizorilor, clienţilor, creditorilor, debitorilor, a instituţiilor bancare, ale avocaţilor reprezintă alte forme de comunicare.
Ce?
Ce avem de comunicat? Iată câteva exemple:
- Abordarea şi sfera generală a unui audit financiar, inclusiv orice limitări care sunt posibile să apară, sau orice alte cerinţe suplimentare;
- Selectarea sau modificarea politicilor şi practicilor contabile importante care au, sau ar putea avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare ale firmei;
- Efectul potenţial asupra situaţiilor financiare al oricăror riscuri de fond şi expuneri semnificative, cum ar fi litigii pe rol, care sunt obligatoriu prezentate în situaţiile financiare;
- Ajustări de audit, înregistrate sau nu de firmă, care au sau ar putea avea un impact de fond asupra situaţiilor financiare ale acesteia;
- Incertitudini importante legate de evenimente şi condiţii care pot pune la îndoială în mod semnificativ capacitatea firmei de a continua activitatea;
- Dezacorduri cu conducerea în ceea ce priveşte unele probleme care, individual sau cumulate, pot fi importante pentru situaţiile financiare ale firmei, sau pentru raportul auditorului. Aceste comunicări vor include şi specificaţii referitoare la soluţionarea sau nesoluţionarea problemei, precum şi importanţa acesteia;
- Modificările preconizate ale raportului auditorului;
- Alte aspecte care suscită interesul celor responsabili cu guvernanţa, cum ar fi carenţe semnificative în controlul intern, incertitudini legate de integritatea conducerii, precum şi fraude care implică managementul;
- Orice alte probleme asupra cărora s-a convenit în termenii angajamentului de audit.
În mod obligatoriu îi vom informa pe cei însărcinaţi cu guvernanţa despre situaţii eronate necorectate agregate de către auditor în cursul auditului, care au fost determinate de conducere ca fiind de formă, atât fiecare în parte cât şi la un loc, faţă de situaţiile financiare luate în ansamblu.
Situaţiile eronate necorectate comunicate nu vor cuprinde neaparat şi situaţia eronată sub un anumit plafon desemnat.
Modul în care auditorul decide cu privire la forma de comunicare aleasă (verbală sau scrisă) depinde de mărimea, structura operaţională, forma de constituire juridică şi procesele de comunicare care caracterizează entitatea ce urmează a fi auditată; de natura, gradul de sensibilitate şi importanţa problemelor de audit de interes pentru guvernanţă ce urmează a fi comunicate.
Ceea ce trebuie specificat în mod clar este că un audit al situaţiilor financiare nu este menit să identifice toate aspectele care pot fi relevante pentru cei însărcinaţi cu guvernanţa. Prin urmare, auditul financiar nu identifică în mod normal toate aceste probleme.
Cui?
În mod natural, discuţia iniţială se poartă cu managementul, cu excepţia cazului în care acele probleme sunt legate de competenţa sau integritatea acestuia.
Discuţiile iniţiale cu conducerea sunt importante pentru clarificarea faptelor şi a subiectelor, precum şi pentru a oferi acesteia oportunitatea de a furniza informaţii suplimentare. În cazul în care conducerea acceptă să comunice o problemă de interes pentru guvernanţă celor responsabili cu aceasta, auditorul nu mai este obligat să repete comunicarea, în condiţiile în care comunicarea a fost făcută într-o manieră eficientă şi adecvată.
Folosim raţionamentul profesio-nal pentru a identifica acele persoane cărora le vor fi comunicate problemele de audit de interes pentru guvernanţă, luând în considerare structura de guvernanţă a fiecărei entităţi, circumstanţele angajamentului de audit şi orice legislaţie relevantă.
În cazul în care structura guvernanţei unei companii nu este bine definită, sau cei însărcinaţi cu aceasta nu sunt clar identificaţi de circumstanţele angajamentului de audit sau de către legislaţie, auditorul va ajunge la un acord cu entitatea în ceea ce priveşte persoanele cărora le va comunica problemele de audit de interes.
Stadiul final în comunicarea cu clientul îl constituie asumarea responsabilităţii de către client prin semnarea Scrisorii de reprezentare şi ulterior de emiterea Raportului de audit de către auditor.
Dacă auditorul consideră necesară o modificare a Raportului asupra situaţiilor financiare, aşa cum este descris în ISA 700, “Raportul auditorului asupra situaţiilor financiare”, acesta va proceda corespunzător, chiar daca s-a efectuat deja comunicarea problemelor de către auditor către cei responsabili cu guvernanţa.
Auditorii sunt, poate, de cele mai multe ori, consideraţi “pălăriile negre” – dacă ar fi să ne raportăm la modelul pălăriilor gânditoare al lui Edward de Bono. Identificăm riscurile, punctele slabe ale controlului intern, vedem cu precădere aspectele negative. Deşi nimănui nu ii place să i se arate defectele, pentru o îmbunătăţire a performanţelor este necesară o analiză a punctelor mai puţin bune sau de dezvoltat.
