Cum pot fi stabilite cerinţele minime de calificare
Răzvan Cherciu, Bucureşti
- Autorităţile contractante pot fixa în mod liber (dar nu discreţionar) cerinţele minime de calificare pentru operatorii economici participanţi la procedura de atribuire
- Nu se prevede un prag maxim în stabilirea valorii solicitate pentru contractele care dovedesc experienţă similară
- Nivelul indicatorilor financiari realizaţi de operatorul economic: nu este indicat prin acte normative
Legislaţia aplicabilă în materie de achiziţii publice prevede că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică să facă dovada situaţiei economice şi financiare, precum şi a capacităţii tehnice şi/sau profesionale (art. 184 şi art. 187 din O.U.G. nr. 34/2006).
În situaţia în care se solicită îndeplinirea unor cerinţe minime de calificare, autoritatea contractantă trebuie să indice în documentaţia de atribuire informaţiile pe care trebuie să le prezinte participanţii la procedura de atribuire organizată.
Pentru demonstrarea situaţiei economice şi financiare, se solicită, de obicei, printre alte informaţii, prezentarea unei declaraţii privind cifra de afaceri globală care vizează activitatea din ultimii 3 ani. Se solicită, de asemenea, în mod obişnuit, demonstrarea unui anumit nivel al solvabilităţii patrimoniale şi al lichidităţii generale a operatorilor economici ofertanţi.
În ceea ce priveşte valoarea acestor indicatori financiari (cifra de afaceri, solvabilitatea patrimonială, lichiditatea generală), nu există prevederi legale care să indice anumite limite. Singurele limitări sunt de ordin general, în sensul că stabilirea cerinţelor minime de calificare nu trebuie să conducă la restricţionarea participării la procedura de atribuire (art. 178, alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, sau la încălcarea principiului proporţionalităţii (art. 179 din OUG nr. 34/2006).
Există totuşi unele «jaloane», exclusiv cu privire la valoarea cifrei medii de afaceri pe ultimii 3 ani, jaloane stabilite prin Ordinul nr. 155/2006 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică. Astfel, acest ordin prevede că, „pentru ca riscul neîndeplinirii unui contract din cauza lipsei capacităţii financiare a contractantului să fie redus, cerinţele de calificare pot fi solicitate astfel: - cifra de afaceri medie anuală pe ultimii 3 ani, în cazul în care se solicită, să fie de până la 3 ori mai mare decât valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit [...]”.
Se cuvine a fi menţionat (deşi există păreri diferite) că aceste dispoziţii au un simplu caracter de recomandare, neavând putere de lege. Este vorba de un simplu ghid, un instrument de lucru util celor care desfăşoară sau participă la procedurile de achiziţii publice.
Neexistând dispoziţii legale limitative, stabilirea valorilor care trebuie atinse pentru indicatorii financiari rămâne la aprecierea autorităţilor contractante. Aceste valori vor ţine cont totuşi de factori precum complexitatea, volumul, durata, valoarea şi natura contractului de achiziţie publică care urmează a fi încheiat.
În ceea ce priveşte capacitatea tehnică şi/sau profesională a ofertanţilor, aceasta se apreciază în funcţie de experienţa, aptitudinile, eficienţa şi eficacitatea operatorilor economici. Astfel, este des întâlnită în documentaţiile de atribuire solicitarea privind dovedirea de către ofertanţi a experienţei similare. În acest sens, este solicitată prezentarea unei liste cu contractele realizate în ultimii ani şi având un obiect similar cu cel al viitorului contract de achiziţie publica. Se precizează, de asemenea, şi valoarea pe care trebuie să o atingă aceste contracte similare prezentate pentru dovedirea experienţei. În această situaţie, întrebarea des întalnită în practică este urmatoarea: există o valoare maximă a contractelor similare?
La fel ca şi în cazul indicatorilor financiari, nici O.U.G. nr. 34/2006 şi nici Normele de aplicare nu prevăd un prag maxim în stabilirea valorii solicitate pentru contractele care dovedesc experienţă similară. Art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006 precizează însă că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea obiectului contractului de achiziţie publică, o listă cu contractele similare executate în ultimii 3/5 ani. Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă indirect că valoarea contractelor similare trebuie să fie proporţională cu valoarea viitorului contract de achiziţie publică.
Aceeaşi idee de proporţionalitate rezultă şi din prevederile Ordinului nr. 155/2006 al Preşedintelui ANRMAP sus-citat. Acesta menţionează, cu titlu de recomandare, că pentru cerinţa minimă privind demonstrarea capacităţii tehnice se poate solicita o listă care să conţină date despre cel mult 3 contracte similare care, din punct de vedere fizic şi valoric, să nu reprezinte mai mult de 50% din volumul fizic sau valoric al viitorului contract.
Fiind vorba de o simplă recomandare, acest prag maxim de 50% poate fi depăşit de către autorităţile contractante, cu condiţia ca valoarea stabilită să fie proporţională cu cea a contractului care urmează a fi încheiat.
Pentru orice autoritate contractantă este imperativ ca selectarea ofertantului câştigător al unei proceduri să se realizeze în mod riguros, în scopul finalizării corespunzatoare a contractului de achiziţie publică. Astfel, operatorul economic selectat trebuie să dovedească o solidă situaţie economică şi financiară precum şi capacitatea tehnică şi profesională necesară îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul încheiat cu autoritatea contractantă.
Aceste exigenţe de selectare riguroasă a ofertanţilor explică tendinţa legiuitorului de a permite autorităţilor contractante să fixeze în mod liber (dar nu discreţionar) cerinţele minime de calificare pentru operatorii economici participanţi la procedura de atribuire. Singura limită constă în respectarea principiilor esenţiale prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006: nediscriminarea, tratamentul egal şi proporţionalitatea.
Limita privind valoarea cifrei medii de afaceri pe ultimii 3 ani (maxim de 3 ori mai mare decât valoarea estimată a contractului) stabilită de ghid nu este obligatorie pentru autorităţile contractante
