Fără perfomanţă nu există succes,
fără succes nu există renume,
fără renume nu există clientelă!

interviu cu: av. Ion Ilie Iordăchescu

În avocatură, performanţa se traduce în primul rând într-o clientelă de calitate. Iar acestă clientelă nu poate fi atrasă decât pe baza unor rezultate pozitive. La rândul lor, rezultatele pozitive nu pot fi atinse în domeniul avocaturii decât de către cei care sunt competenţi.

Aţi fost ales recent Decan al Baroului Bucureşti. Care sunt priorităţile dvs. din această poziţie?

S-a discutat în ultimul timp de «deschidere», «transparenţă» şi «implicare» în rezolvarea problemelor cu care se confruntă colegii mei avocaţi. Aceste deziderate îşi vor găsi cu siguranţă ecou în activitatea mea de Decan al Baroului Bucureşti.

În prezent, majoritatea avocaţilor se confruntă cu probleme precum nesiguranţa materială, aglomerarea excesivă a corpului de avocaţi, raporturile deficitare dintre magistraţi şi avocaţi, lipsa fondurilor pentru asigurarea asistenţei judiciare din oficiu, cuantumul ridicat al taxelor şi contribuţiilor profesionale. Îi asigur pe colegii mei de implicarea mea totală în găsirea şi punerea în practică a unor soluţii eficiente pentru toate aceste dificultăţi pe care le întâmpină.

În ultima perioadă aţi ocupat funcţia de consilier în cadrul Baroului Bucureşti şi, ca atare, aveţi o imagine de ansamblu asupra activităţii avocaţiale din Bucureşti. În cadrul acesteia, ce loc ocupă avocatura de business? Care sunt domeniile principale şi care este ponderea participării avocaţilor în domeniile respective?

În exercitarea atribuţiilor de consilier, am avut privilegiul de a mă confrunta direct cu problemele, frământările, nevoile şi dezideratele colegilor mei avocaţi. De asemenea, fiind în contact permanent cu un număr important de colegi, am avut ocazia să cunosc care sunt domeniile juridice pe care aceştia le abordează în activitatea lor, componenţa echipelor de avocaţi, gradul de specializare a membrilor acestor echipe.

De când fac parte din corpul avocaţilor, activitatea în domeniul avocaturii a suferit modificări notabile. Astfel, sunt vizibile două direcţii în evoluţia acestei profesii: o tendinţă continuă de specializare a avocaţilor, precum şi o tendinţă de grupare a acestora în noi forme de organizare şi structurare a activităţii de avocat, altele decât cele clasice.

Este sesizabilă, de asemenea, importanţa pe care a dobândit-o activitatea de consultanţă juridică, ajungând practic la acelaşi nivel cu activitatea clasică de reprezentare în instanţă. Această evoluţie este consecinţa existenţei unei veritabile economii de piaţă în România şi a multiplicării constante din ultimii ani a numărului societăţilor comerciale. Astfel, avocaţii au astăzi posibilitatea exercitării unei activităţi juridice complete, care se adaptează mai bine nevoilor societăţilor comerciale.

În prezent, este nevoie de avocaţi care nu doar să intervină în cazul unui litigiu, ci şi să reprezinte adevăraţi parteneri juridici, care să participe la activitatea cotidiană a unei societăţi comerciale (în plan social sau fiscal, de exemplu), precum şi la evenimentele majore (cum ar fi crearea unei filiale în străinatate, deschiderea unui punct de lucru, fuziunea etc.).

Pentru asigurarea acestor cerinţe complexe ale clientelei există ceea ce se numeşte avocatură de business. Acest segment al activităţii avocaţiale s-a dezvoltat permanent în ultima periodă în România şi în special în Bucureşti. Dezvoltarea a fost dictată de evoluţia pozitivă a economiei româneşti şi de numărul important de societăţi comerciale care activează pe piaţă. Avocatura de afaceri reprezintă astăzi un procent important din activitatea avocaţilor din cadrul Baroului Bucureşti (probabil peste 50%), atrăgând un număr din ce in ce mai mare dintre colegi. Această atracţie este în primul rând de ordin financiar, oferind avocaţilor posibilitatea obţinerii unor onorarii consistente.

Avocatura de business prezintă de asemenea şi o atracţie de natură profesională, acoperind o paletă largă de domenii juridice interesante. Printre acestea, cele mai importante sunt dreptul comercial şi al societăţilor comerciale, dreptul bancar şi financiar, dreptul fiscal, dreptul imobiliar, dreptul concurenţei, proprietatea intelectuală, achiziţiile publice. În toate aceste domenii există în prezent avocaţi specializaţi, majoritatea membri în cadrul marilor cabinete de avocaţi care au în structură departamente consacrate fiecărui domeniu de drept.

Aţi amintit de prezenţa pe piaţa avocaturii a marilor case de avocaţi străine. Care este opinia dumneavoastră în legătură cu activitatea desfăşurată de avocaţii străini în România?

Voi răspunde la întrebarea dumneavoastră începând cu o simplă constatare: fenomenul globalizării işi produce efectele şi în domeniul juridic. Avocaţii străini, de fapt structurile internaţionale de avocaţi, sunt din ce în ce mai prezente în peisajul juridic autohton, astfel cum sunt prezente peste tot în lume.

Interesul marilor case de avocatură europene şi internaţionale pentru piaţa românească se explică în mare parte prin perspectivele pozitive pe care le prezintă economia din România, dar şi ca urmare a nevoilor pe care clienţii lor le au în ţara noastră.

Aderarea României la Uniunea Europeană, creşterea economică constantă, precum şi prezenţa a multor firme multinaţionale pe piaţa românească au adus aici numeroase structuri străine de avocatură. Această prezenţă din ce în ce mai vizibilă a avocaţilor străini în ţara noastră apare astfel ca fiind absolut naturală şi este mai mult decât binevenită, fiind sem-nul unei deschideri pozitive a profesiei de avocat către internaţional.

Venirea avocaţilor străini pe piaţa avocaturii din România trebuie privită pozitiv, ca un factor creator de concurenţă, dar şi ca o provocare pentru avocaţii autohtoni de a se ridica la nivelul de performanţă pe care îl ating marile cabinete internaţionale de avocaţi.

În anumite situaţii, omul / firma ajunge să îşi pună întreaga speranţă în avocaţi. Aceştia apar ca singurii care poate rezolva problema. De fapt, ce poate şi ce nu poate face un avocat?

Voi începe răspunsul la întrebarea dumneavoastră printr-o definiţie simplă a avocatului. Astfel, avocatul este un profesionist al dreptului care asistă justiţiabilii înainte de un proces, prin activitatea de consultanţă şi redactarea de acte, precum şi în caz de litigiu, prin asistare şi reprezentare în faţa instanţelor de judecată.

Intervenţia avocatului devine practic indispensabilă atunci când o problemă de ordin juridic prezintă o anumită complexitate, ceea ce se şi întâmplă de cele mai multe ori. Esenţa profesiei noastre constă în a pune cunoştinţele noastre juridice la dispoziţia celor care nu sunt jurişti.

Paleta de servicii juridice pe care le poate oferi un avocat este foarte largă, atât de largă încât nu mă mai miră că o bună parte dintre colegii mei nu mai frecventează sălile tribunalelor, ocupaţi fiind cu negocieri de afaceri, redactări de contracte sau înfiinţări de societăţi comerciale, devenind astfel adevăraţi parteneri de afaceri.

Prin cunoaşterea textelor de lege, a jurisprudenţei şi prin contactul direct cu instanţele judecătoreşti, avocatul se recomandă ca fiind un consilier privilegiat, capabil atât să răspundă oricăror probleme de ordin juridic, cât şi să ajute clienţii în gestionarea afacerilor private.

M-aţi întrebat ce nu poate face un avocat. În primul rând, avocatul nu se poate substitui magistraţilor. De multe ori, clienţii nu sunt conştienţi de faptul că decizia pronunţată într-un anumit litigiu aparţine numai judecătorilor, fiind exclusă intervenţia avocatului.

De asemenea, deşi un avocat bun trebuie să fie un psiholog bun, acesta nu poate oferi consiliere psihologică clienţilor săi. Avocatul trebuie să se limiteze la ceea ce cunoaşte cel mai bine şi să ofere doar sfaturi de ordin juridic. Pentru a putea fi de un real ajutor pentru clientul aflat în dificultate, avocatul trebuie să păstreze gândirea limpede şi să se implice cât mai puţin din punct de vedere emoţional.

Este eronată, de asemenea, percepţia anumitor clienţi care cred că avocatul îi poate învăţa cum să evite aplicarea le-gii sau chiar să încalce legea. Aceşti clienţi trebuie să inţeleagă că avocaţii contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, la corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale şi că este imposibil ca aceştia să participe direct sau indirect la încălcarea legii.

În business, performanţa este criteriul de alegere a partenerilor şi ţinta manage-rilor. Cum se defineşte şi se măsoară aceasta – performanţa – în activitatea unui avocat? Cum poate fi/deveni per-formant un avocat?

Criteriul performanţei funcţionează şi în activitatea avocaţiala, la fel ca în orice business. Fără perfomanţă nu există succes, fără succes nu există renume, iar fără renume nu există clientelă. Prin urmare, avocaţii, ca şi oamenii de afaceri, trebuie să tindă spre atingerea performanţei în tot ceea ce întreprind.

În avocatură, performanţa se traduce în primul rând într-o clientelă de calitate (societăţi comerciale de talie medie şi mare şi persoane fizice cu o poziţie socială importantă). Iar acestă clientelă nu poate fi atrasă decât pe baza unor rezultate pozitive (procese câştigate, negocieri reuşite). La rândul lor, rezultatele pozitive nu pot fi atinse în domeniul avocaturii decât de către cei care sunt competenţi.

În profesia de avocat funcţio-nează, poate mai mult decât în alte domenii, selecţia naturală a celor care exercită această dificilă meserie. Astfel încât, doar avocaţii competenţi şi care prestează servicii juridice de calitate sunt cei care au succes şi care rezistă pe piaţă.

Ca şi în materie de business, concurenţa devine pe zi ce trece mai severă şi în domeniul avocaturii, ca urmare a măririi numărului de avocaţi şi a intrării pe piaţă a marilor cabinete internaţionale. În această situaţie, este clar că nu mai există altă metodă de promovare pentru avocaţi decât competenţa.

Competenţa, cheia de bază pentru atingerea performanţei în avocatură, nu poate fi dobandită decât printr-o formare şi practică continuă. De asemenea, este nevoie de o serie de calităţi pentru un avocat de succes: capacitatea de muncă, perseverenţa, arta de a vorbi în public şi improvizaţia, capacitatea de adaptare, cultura generală vastă etc. Un alt ingredient necesar pentru a deveni avocat performant îl reprezintă experienţa, experienţă fără de care nu poate exista competenţă.

În prezent, aşa cum am precizat, se observă o tendinţă continuă de specializare şi chiar supraspe-cializare a avocaţilor. Astfel, profilul clasic de avocat generalist, care cunoaşte multiple domenii juridice, tinde să dispară. Este neîndoielnic faptul că un avocat nu poate avea experienţă şi competenţă decât într-un număr restrâns de ramuri ale dreptului. Pentru ca un avocat să fie performant, acesta trebuie să exceleze în domeniul pe care îl abordează, iar excelenţa nu poate fi atinsă decât prin specializare, prin restrângerea ariei de activitate.

Există şi în avocatură conflictul dintre generaţii?

Nu cred că este vorba de un conflict în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă de mentalităţi şi atitudini oarecum diferite. Iar aceste diferenţe le consider absolut normale, având în vedere mediul social, politic, economic şi profesional în care generaţiile mai vechi de avocaţi şi-au exercitat activitatea, diferit de cel în care avocaţii tineri lucrează în prezent.

Dar nu lipsa conflictului între generaţiile de avocaţi trebuie să ne bucure căci, chiar dacă nu există rivalităţi, nu pot spune nici că există strânse legături între avocaţii tineri şi cei mai puţin tineri. Ceea ce lipseşte cu adevărat este transferul de experienţă, care ar trebui să se realizeze de la avocaţii în vârstă la cei tineri. Principala deficienţă constă în faptul că avocaţii cu experienţă, din diverse motive, nu işi asumă rolul de formatori ai generaţiilor tinere. În acelaşi timp, avocaţii tineri trebuie să fie conştienţi că avocatura este o meserie care «se fură», mai mult decât se învaţă.

Din fericire, nevoia de asociere şi crearea marilor structuri de avocaţi în România au făcut să se întâlnească, în ca-drul unei echipe, atât avocaţi cu experienţă cât şi avocaţi aflaţi la început de carieră. În aceste cazuri, s-a realizat un schimb pozitiv între generaţii. Cei tineri au adus dinamismul, deschiderea la nou, dorinţa de a reuşi, iar cei în vârstă au impărtăşit cele mai importante ingrediente ale succesului în avocatură, experienţa şi competenţa.

Astfel, am încrederea că schimbul de generaţii se va face natural şi că tinerii avocaţi vor prelua şi aplica ce au «prins» de la avocaţii care şi-au «tocit coatele» la bară.

Un proverb spune că unde sunt doi avocaţi sunt trei păreri. Pot avocaţii, prin activitatea lor, contribui la îmbunătăţirea mediului de afaceri din România?

Recenta integrare a României în Uniunea Europeană, precum şi climatul economic internaţional au adus şi vor con-tinua să aducă multiple provocări pentru societăţile comerciale autohtone.

Principala provocare pentru firmele româneşti o reprezintă adaptarea la noile condiţii de piaţă şi de concurenţă existente pe piaţa unică europeană, cât şi posibilitatea extinderii afacerilor şi a parteneriatelor cu societăţile comerciale străine. În această situaţie, consider că domeniul consultanţei juridice pentru afaceri va cunoaşte o dezvoltare nebănuită. Această dezvoltare va avea ca bază faptul că, în prezent, nicio tranzacţie comercială din spaţiul românesc, european sau mondial nu se poate realiza fără sprijinul profesionist al avocaţilor de business.

Prin urmare, schimbul este bilateral: pe de o parte, avocaţii beneficiază direct de situaţia economică pozitivă care stimulează consumul de servicii juridice, iar pe de altă parte, relaţiile economice solide nu se pot dezvolta decât printr-o traducere eficientă în plan juridic, traducere realizată cu sprijinul nemijlocit al avocaţilor profesionişti.

Oamenii de business din România vor trebui să fie conştienţi de aportul esenţial pe care îl reprezintă serviciile juri-dice de calitate în dezvoltarea unei afaceri. Din păcate, încă nu există o «cultură» a prevenţiei în mediul de afaceri românesc, se apelează la avocat ca şi la medic, uneori când este deja tardiv. Cu timpul însă, toţi cei care conduc o afacere vor realiza că o simplă strângere de mână nu este întotdeauna suficientă pentru a «cimenta» o relaţie comercială şi că este necesară prezenţa unui profesionist al dreptului pe tot parcursul derulării parteneriatelor de afaceri.

Concurenţa în mediul de afaceri devine din ce în ce mai acerbă iar totul «se joacă» la «virgulă», cum se spune, astfel că intervenţia unui avocat poate face uneori diferenţa dintre o afacere falimentară şi una de succes.

Proverbul pe care l-aţi citat în întrebarea dumneavoastră este poate adevarat, însă nu trebuie interpretat în sens negativ. Eu cred că divergenţele de păreri au un rol constructiv, ele generează discuţii şi nasc soluţii. Prin urmare, nu contează câţi avocaţi intervin într-o afacere şi câte păreri au aceştia. Importantă este prezenţa lor şi gajul de legalitate pe care acestia îl conferă tranzacţiei pe care o intermediază.

În activitatea pe care o desfăşuraţi, consultanţa în domeniul achiziţiilor publice ocupă un rol important. Acesta este însă perceput ca un domeniu sensibil, care a iscat şi iscă nenumărate contro-verse. După părerea dvs., ce deficienţe prezintă actualul sistem de organizare şi desfăşurare a achiziţiilor publice?

Mă bucur că abordaţi această materie «sensibilă» a achiziţiilor publice. Este unul din domeniile de predilecţie ale cabinetului nostru de avocaţi, un domeniu interesant din multe puncte de vedere.

Dreptul achiziţiilor publice are ca scop reglementarea procedurilor de achiziţionare de bunuri, servicii sau lucrări de către autorităţile publice. Aceste proceduri se articulează în jurul unor interese economice de anvergură şi creează situaţii juridice complexe care reprezintă o provocare pentru avocaţi.

Controversele de care vorbiţi, create de acest domeniu, sunt explicate de faptul că procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice sunt finanţate din banii publici, ai tuturor contribuabililor români. Această sursă de finanţare atrage nevoia de transparenţă a acestor proceduri, nevoie care nu a fost întotdeauna satisfăcută.

Lucrurile s-au schimbat însă în ultima perioadă, în prezent fiind dificil atât pentru autorităţile publice cât şi pentru operatorii economici care participă la procedurile de atribuire să «ascundă» sau chiar să «trucheze» unele aspecte de deru-lare a acestor proceduri.

Transparenţa în achiziţiile publice este astăzi ameliorată de existenţa unor organisme care monitorizează, controlează şi sancţionează desfăşurarea procedurilor, cum ar fi: Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. De asemenea, obligativitatea respectării unor reguli de publicitate în materie de achiziţii publice (publicarea procedurilor în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, licitaţiile electronice) conduce la mai multă transparenţă în acest domeniu.

Mă întrebaţi de deficienţele pe care le prezintă actualul sistem al achiziţiilor publice. Din fericire, pot afirma că astfel de deficienţe nu sunt foarte numeroase, domeniul aflându-se deja într-o fază de maturitate şi în ţara noastră. Rămân totuşi nerezolvate câteva probleme care merită subliniate.

În primul rând, se observă o lipsă acută de profesionişti în domeniu. Autorităţile contractante care desfăşoară procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice nu au în structura lor un compartiment cu adevărat specializat în această materie. Aceaşi situaţie este sesizabilă şi la operatorii economici care sunt interesaţi să încheie contracte finanţate din banii publici, dar care nu investesc în personal specializat.

În al doilea rând, deşi s-au făcut eforturi considerabile în materie de legiferare a achiziţiilor publice, de multe ori actele normative aplicabile în materie (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006 etc.) sunt neclare, contradictorii sau dificil de aplicat. Am speranţa însă că în viitorul apropiat, la sesizările practicienilor în domeniu, vor fi corectate aceste deficienţe legislative. Spre exemplu, sunt aşteptate cu nerăbdare noi norme de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006.

Anumite deficienţe pot fi sesizate şi în materie de remedii în procedurile de achiziţii publice. Astfel, consider că se cuvine a fi ameliorat sistemul de soluţionare a contestaţiilor formulate de operatorii economici nemulţumiţi de actele emise de autorităţile contractante. Deşi organismul care soluţionează în prezent aceste contestaţii (Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor) a realizat progrese notabile în materie de eficienţă în cei doi ani de activitate, calitatea deciziilor emise ar putea fi îmbunătăţită semnificativ.

Au existat zvonuri în sensul unei eventuale desfiinţări a acestui organism adminstrativ cu atribuţii jurisdicţionale. Nu cred că este cea mai bună soluţie, atâta timp cât nu există o alternativă viabilă. O posibilă soluţie ar fi crearea unor complete de magistraţi specializaţi în materie de achiziţii publice. Sunt destul de rezervat asupra acestei soluţii, având în vedere că şi în alte materii există o lipsă acută de judecători specializaţi. Sper însă că iminenta transpunere în dreptul intern a recentei Directivei europene de remedii – 2007/66/CE – va conduce la ameliorarea eficacităţii procedurilor de recurs în materie de achiziţii publice.

Aţi amintit de o recentă directivă europeană. Sunt armonizate normele interne în materie de achiziţii publice cu dreptul comunitar?

Trebuie ştiut că actele normative adoptate în domeniul achiziţiilor publice la nivel european (regulamente, directive, decizii) sunt susceptibile de aplicare directă în Romania şi au prioritate în raport cu normele interne. În caz de conflict între cele două tipuri de norme se aplică cu prioritate legislaţia comunitară, în detrimentul oricăror acte normative naţionale.

Acest principiu nu este nicidecum defavorabil în materia achiziţiilor publice, de vreme ce O.U.G. nr. 34/2006 transpune infidel directivele europene care conţin dispoziţii clare şi precise. Aplicarea prioritară a legislaţiei europene este deci favorabilă în acest domeniu. Astfel, va fi interesant de urmărit dacă se vor invoca cu precădere normele comunitare în faţa instanţelor judecătoreşti şi care va fi tendinţa practicii judiciare. În opinia noastră, având în vedere data recentă de aplicare a normelor comunitare şi insuficienta cunoaştere a acestora, practicienii achiziţiilor publice vor prefera să apeleze la normele interne, adesea imprecise.

În tot cazul, există unele principii impuse de dreptul comunitar a căror aplicare este absolut obligatorie şi nu permite nicio derogare. Printre cele mai importante amintesc: egalitatea de tratament, transparenţa, proporţionalitatea, recunoaşterea reciprocă. Aceste reguli esenţiale în materia achiziţiilor publice sunt în mare parte opera jurisprudenţei Curţii de justiţie a Comunităţilor europene. Ele se cuvin a fi coroborate cu alte principii comunitare generale: principiul legalităţii, principiul predominanţei interesului public asupra celui privat, principiul liberei circulaţii a bunurilor, persoanelor şi capitalurilor, principiul libertăţii de prestare a serviciilor şi altele.

Toate aceste principii sunt, cel puţin la nivel declarativ, preluate de legislaţia română, în special prin O.U.G. nr. 34/2006. Principala provocare va rezida astfel în respectarea riguroasă şi punerea în aplicare eficientă a normelor comuni-tare şi naţionale în acest domeniu.

Legislaţia europeană este omniprezentă în procedurile de achiziţii publice din toate Statele membre ale Uniunii Eu-ropene şi a fost transpusă în dreptul intern mai mult sau mai puţin fidel.

În România, eliminarea deficienţelor de transpunere şi punerea în aplicare rapidă a normelor comunitare va contri-bui la deschiderea la nivel european a procedurilor de achiziţii publice şi la obţinerea unor avantaje importante pe care le oferă piaţa unică europeană lărgită.

Cabinetul de avocat “Iordăchescu Ion” a fost înfiinţat in 1997 de avocat Ion Ilie-Iordachescu, absolvent al Facultatii de Drept şi al Facultăţii de Filologie-Istorie, remârcându-se, în mod deosebit, prin acordarea de asistenţă juridică în cauze civile, penale, comerciale şi de contencios-administrativ. O caracteristică a acestui cabinet o reprezintă implicarea sa în cauze complexe intens mediatizate din materia dreptului penal al afacerilor. O bună cunoastere a dreptului Uniunii Europene, a jurisprudenţei instanţelor comunitare, a interpretării normelor europene a per-mis orientarea activităţii avocaţiale din acest cabinet spre sesizarea instanţelor ce compun Curtea Europeana de Justiţie cu acţiuni privitoare la constatarea încălcării legislaţiei comunitare de către autorităţile naţionale precum si la contestarea soluţiilor instanţelor din ţara noastră ce încalcă drepturile fundamentale ale omului. Cabinetul “Iordăchescu Ion” oferă servicii de asistenţă, consultanţă şi reprezentare în urmatoarele domenii: drept civil; drept penal; drept comercial; dreptul familiei; drept administrativ; drept maritim şi drept bancar.