Candidatul "turmentat" (I)
Ne amintim toţi, cu oarecare condescendenţă amuzantă, de cetăţeanul turmentat al Pişicherului Caragiale. În punerile în scenă pe care le-am văzut de-a lungul timpului, nu starea sa de euforie bahică m-a impresionat ci zăpaceala ceţoasă din creierul său: “Da' eu cu cine votez?”.
Turmentatul naţional era obişnuit să i se spună cu cine să voteze, să aibă direcţii bine stabilite, să nu se complice prea mult. Şi brusc, într-o perioadă scurtă, a fost pus în situaţia să-şi schimbe votul de vreo 3-4 ori.
Aşa că întrebarea sa era absolut legitimă: “Da' eu cu cine votez?”
România,
anul de pomină 2009
Criza financiară (în curând şi economică) în toi, trei premieri şi o ţară rămasă neguvernată, parlamentari bine încleştaţi de braţele fotoliilor reprezentative (pentru că doar fotoliile din Palatul Parlamentului mai păstrează caracterul reprezentativ al "aleşilor noştri"), miniştri trimişi spre cercetare (sau certare…) penală , firme considerate până mai ieri puternice aflate în insolvenţă, alegeri prezidenţiale şi tentativa de referendum…
