Cum se “pedepsesc” licitaţiile trucate
- Afacerile cu statul devin din ce în ce mai interesante pentru firmele din România
- Fiind vorba de cheltuirea banilor publici, regulile sunt, cel puţin pe hârtie, foarte stricte
- Încălcarea lor ar trebui să fie pedepsită, pentru că banii ineficient cheltuiţi înseamnă că fiecare dintre noi plăteşte mai multe taxe şi impozite fără să vedem şi beneficiile lor
- 40% din dosare au fost decise în favoarea firmelor care au contestat procedurile de achiziţii
Dincolo de controlul exercitat de instituţiile publice specializate, în cazul achiziţiilor publice fiecare dintre participanţii la proceduri poate „sancţiona” achizitorul pentru greşelile, voite sau din necunoaşterea legii, pe care le face în timpul derulării unei achiziţii. Nu vorbim aici de o sancţiune în sensul propriu, juridic, ci de apărarea drepturilor şi intereselor firmei care contestă, încălcate fiind de achizitor. Însă contestaţiile sunt utile şi pentru că „învaţă” cumpărătorii publici să nu mai greşească.
Potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice, orice persoană care are un interes legitim în legătură cu un contract de achiziţie şi care a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu ca o consecinţă a unei decizii a achizitorului poate contesta respectiva procedură.
Contestatarul poate alege între a ataca decizia respectivă fie în instanţă, potrivit procedurii comune a contenciosului administrativ, fie în faţa unui organism special creat, specific achiziţiilor publice, respectiv Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (pe scurt, CNSC) este un organism independent, cu activitate administrativ-jurisdicţio-nală, al cărui singur scop este să soluţioneze contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de încheierea contractului. Procedura specială de contestare în faţa CNSC a fost creată în scopul simplificării accesului operatorilor economici la o procedură de rezolvare a diferendelor în achiziţii publice.
Deşi nu există date oficiale, cele mai multe proceduri sunt atacate pentru prevederi restrictive referitoare la două aspecte importante: criteriile de calificare şi specificaţiile tehnice din caietul de sarcini.
Legea prevede şi un termen, destul de scurt, în care poate fi înaintată o contestaţie: 5 zile pentru achiziţiile de produse şi servicii de mai puţin de 125.000 de euro şi achiziţiile de lucrări de mai puţin de 5.000.000 de euro şi 10 zile pentru achiziţiile de produse şi servicii de mai mult de 125.000 de euro şi achiziţiile de lucrări de mai mult de 5.000.000 de euro. Contestaţiile înaintate CNSC sunt analizate de un complet de trei persoane, deciziile trebuind a fi luate în maxim două luni.
Până la jumătatea anului 2008, CNSC a pronunţat aproximativ 7.500 de decizii. Comparând cu cele aproximativ 240.000 de proceduri de achiziţii derulate în baza noii legislaţii privind achiziţiile publice, putem vedea „teama” firmelor de a contesta – doar aproximativ 3% dintre proceduri sunt contestate. Şi aceasta, în condiţiile în care, în 2007, spre exemplu, potrivit declaraţiilor oficiale, aproximativ 40% din contestaţii au fost decise în favoarea firmelor care au contestat procedurile de achiziţii.
Luând în calcul faptul că numeroase contestaţii sunt retrase sau sunt respinse pe motive de procedură, putem presupune că procentul de reuşită al contestatarilor ar fi mult mai mare, dacă am lua în calcul doar contestaţiile care ajung să fie analizate pe fond.
Contestaţia se formulează în scris şi trebuie să conţină următoarele elemente:
- - numele, domiciliul sau reşedinţa contestatorului ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul lor şi codul unic de înregistrare. În cazul persoanelor juridice se vor indica şi persoanele care le reprezintă şi în ce calitate;
- - denumirea şi sediul autorităţii contractante;
- - denumirea obiectului contractului de achiziţie publică şi procedura de atribuire aplicată;
- - obiectul contestaţiei;
- - motivarea în fapt şi în drept a cererii;
- - mijloacele de probă pe care se sprijină contestaţia, în măsura în care este posibil;
- - semnătura părţii sau a reprezentantului persoanei juridice.
