De-i căldură sau potop,
cei „deştepţi” sunt tot în top!
- De la 1 iulie a.c. energia electrică s-a scumpit. De ce oare? Răspunsul autorităţilor a inclus printre motive şi separarea activităţilor de distribuţie de cele de furnizare a energiei electrice, conform reglementărilor europene. Cu alte cuvinte, dacă vreţi concurenţă, şi implicit preţuri mici, trebuie să plătiţi!
- Consumatorii, fie ei casnici sau industriali, ar trebui să înţeleagă că în condiţiile în care dezideratul mediului concurenţial se va atinge, „investiţia” iniţială se va amortiza. Cel puţin aşa susţin experţii în materia concurenţei.
Deocamdată, consumatorul casnic din România nu are posibilitatea de a-şi alege furnizorul, iar agenţii economici o pot face într-o măsură nesemnificativă, în condiţiile în care la noi, ca în oricare altă parte a lumii, cheltuielile cu furnizarea sunt mai mari la consumatorii casnici decât la cei industriali. Cu toate acestea, preţul energiei electrice exercită o presiune mult mai mare asupra consumatorilor industriali, care suportă un tarif mai puţin demultiplicat faţă de cel plătit de consumatorul casnic, comparativ cu situaţia din alte ţări dezvoltate. Nu puţine au fost falimentele unor producători industriali din cauza costurilor „exagerate” cu energia electrică.
Un motiv al scumpirii energiei electrice de la 1 iulie a.c. a fost şi realizarea investiţiilor pentru conformarea cu standardele de mediu şi acoperirea cheltuielilor suplimentare induse de emisiile poluante cu efect de seră (dioxidul de carbon), ce nu se încadrează în limitele impuse prin directivele specifice ale Comisiei Europene.
Problema mediului este una globală şi România nu se poate delimita de ea. Dincolo de calculele specialiştilor care transpun influenţele în preţ ale acestor investiţii, există o realitate ce ţine de specificitatea producerii energiei electrice în România. şi anume, faptul că cca. 30% din energia produsă este din sursă hidro, adică este energie regenerabilă şi, dacă vorbim de preţuri, este cea mai ieftină energie electrică din piaţă. Care piaţă? Piaţa din amonte, adică acolo sus, la sursă.
Întrebarea pe care şi-o pun toţi, cunoscători sau mai puţin cunoscători, implicaţi direct sau indirect, afectaţi într-o măsură mai mare sau mai mică, în, şi de, funcţionarea sistemului energetic este: Cine are acces la sursa ieftină de energie electrică, reprezentată de Hidroelectrica (companie de stat), şi cui vinde acesta energia electrică? Răspunsul este dificil şi excede posibilităţile de analiză ale unui nespecialist în energie.
De aceea mă voi limita la a interpreta declaraţiile preluate de presă ale domnului Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor.
Afirma dânsul, în urmă cu un an, când seceta pârjolea ţara că: “Sistemul energetic nu se află în situaţie de criză din cauza secetei şi a posibilităţii de închidere a unor capacităţi de producere a electricităţii (inclusiv a reactorului nuclear de la Cernavodă), iar Ministerul Economiei este pregătit să preia asupra sa toate consecinţele şi eventualele costuri suplimentare la energie ce decurg din această situaţie. Riscul comercial ce decurge din condiţiile de secetă în această vară poate fi acoperit de sistem prin intrarea în producţie a Termoelectrica şi a altor termocentrale şi de cumpărarea de către producători a energiei electrice la preţuri mai mari, fără scumpiri pentru consumatorii casnici. Costurile energiei vor fi afectate, dar vom încerca să le absorbim în sistem, dar doar în cazul consumatorilor casnici”
Domnul Ministru a mai spus vara trecută: „Contractele bilaterale prin care este furnizată energie electrică ieftină firmelor private - celebrele contracte ale “băieţilor deştepţi” - vor fi suspendate dacă seceta impune o situaţie de forţă majoră”
Desecretizarea contractelor Hi-droelectrica nu s-a realizat, sau presa nu a preluat vreo ştire în acest sens. Nici despre vreo aplicare a clauzei de forţă majoră în cazul secetei nu s-a auzit. Ca urmare, din “sistemul care a absorbit costurile suplimentare generate de secetă” nu au făcut parte “băieţii deştepţi”. De altfel, nici nu era nevoie deoarece doar o foarte mică parte din energia furnizată populaţiei, pe care statul şi-a propus să o protejeze de ravagiile secetei, provine din sursa hidro, iar dacă ne referim la consumatorii industriali, cărora “băieţii deştepţi” le furnizau energie, producătorul, adică Hidroelectrica, nu avea decât să cumpere energie scumpă de la alţi producători pentru a-şi respecta obligaţiile contractuale faţă de “băieţii deştepţi”.
Anul acesta, când am fost “blagosloviţi” cu apă mai multă decât putem duce, domnul Varujan Vosganian declară: “Ponderea mai mare a energiei hidro, mai ieftine, a permis menţinerea preţurilor la gaze şi electricitate în primele şase luni ale acestui an, prin contracararea scumpirilor pe aceste segmente pe plan internaţional”.
Şi totuşi, 1 iulie a adus nu doar potop de ape ci şi scumpiri. În beneficiul cui, oare?
Întrebarea pe care şi-o pun toţi, cunoscători sau mai puţin cunoscători, implicaţi direct sau indirect, afectaţi într-o măsură mai mare sau mai mică, în, şi de, funcţionarea sistemului energetic este: Cine are acces la sursa ieftină de energie electrică, reprezentată de Hidroelectrica (companie de stat), şi cui vinde acesta energia electrică?
