Decuplări pe plan extern dar şi intern

Florin Pogonaru

Scenariul pozitiv pentru economia noastră la sfârşitul anului 2008 ar putea să arate o creştere economică de cca. 10% şi, cu puţin noroc, stabilirea unui nou record în atragerea investiţiilor străine, prin anunţarea de către Voestalpine a unei investiţii de cca. 5 mld. euro în România.

În acelaşi timp, chiar şi în variante mai puţin pesimiste, economiile ţărilor dezvoltate se pregătesc de recesiune.

Aparent economia României, alături de economiile multor ţări în curs de dezvoltare, din care cele mai semnificative sunt cele cunoscute sub abrevierea BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), este decuplată de economiile dezvoltate.

Dincolo de aparenţe suntem destul de decuplaţi şi de economiile ţărilor din BRIC. Suntem diferiţi prin dimensiunile economiei care nu ne dau dreptul să considerăm cererea internă drept singurul motor de creştere. De asemenea, ne deosebim prin dimensiunea deficitului de cont curent, care nu a generat (prin bunurile de capital importate în toţi aceşti ani) capacităţi de producţie şi export menite să acopere cererea de importuri de bunuri de consum.

Datorită costurilor de marketing foarte ridicate întreprinderile cu capital autohton au acces limitat la aceste pieţe. Lucrurile sunt diferite pentru multinaţionalele care produc în România. Mitalsteel, Alro, TMK sau Renault exportă pe piețele BRIC “în mod tradiţional”.

Suntem în situaţia unei economii care funcţionează la doua paliere: cea a multinaţionalelor cu acces la noile pieţe, acces la finanţări pe piaţa internaţională şi beneficiază de avantajul competitiv al forţei de muncă locale şi cea a intreprinderilor cu capital autohton care au înregistrat creşteri importante de competitivitate datorită modernizărilor, dar care sunt încă destul de fragile şi vor întimpina dificultăţi datorită accesului la pieţe de export şi scumpirii creditului pe plan local. Primul palier are întotdeauna flexibilitatea mişcării între acoperirea cererii interne sau externe şi reprezintă după unele aprecieri 70% din economia românească. Cel de-al doilea, deşi a cunoscut dezvoltări spectaculoase, este încă rigid şi poate deveni oricând victima mişcărilor speculative de capital.

În aceste condiţii putem fi optimişti privind creşterea economică românească şi temători privind viitorul firmelor cu capital autohton.