FACTORING
Diferenţe de curs valutar. Înregistrări

Micaela Jugravu

Director General

C.E.C.C.A.R.F.

micaela.jugravu@ceccarf.ro

“ Firma noastră are un contract cu o societate de factoring din Italia. Clientul nostru este o societate din Italia, iar noi prestăm un serviciu de proiectare auto. Firma noastră întocmeşte factura către clientul C din Italia, de ex., 100.000 euro în data de 31.01.2008. Conform contractului, scadenţa este de 60 zile. Având contractul de factoring, noi cesionăm creanţa către firma de factoring în data de 05.02.2008, solicitând suma de 80.000 euro (80% este, conform contractului, suma maximă care poate fi solicitată).
În data de 07.02.2008, se încaseaza această sumă de la firma de factoring.
La scadenţa (31.03.2008), societatea de factoring încasează de la clientul nostru suma de 100.000euro. În data de 04.04.2008 plăteşte către noi suma de 19.000 euro, reţinând comisionul de 1.000 euro (1.25 % - conform contractului).
Datorită decalajului între data emiterii facturii şi celelalte operaţiuni (cesionare creanţă, data la care se încasează factura – client de către firma de factoring, data la care acesta plăteşte prima rată, lichidarea etc.) apar diferenţe de curs valutar. În mod normal, cheltuiala cu diferenţa de curs ar trebui înregistrată numai la operaţiunile de încasări şi plăţi dar, în situaţia dată, există diferenţe de curs generate de cesiune, de exemplu!

Mihaela Ulian, Bucureşti

• Operaţiunile de factoring sunt scutite de T.V.A. con-form art. 141 alin. 2 lit. a) pct. 3 şi HG 44/2004 art. 35 alin. 8.
• Caracterul contractului de factoring este de împrumut pe termen scurt. Garanţia pentru acest tip de împrumut este constituită din creanţa acceptată de creditor.

În conformitate cu prevederile legii nr. 469/2002, art. 6, alin. 2, lit. b) factoringul este contractul încheiat între o parte, denumită aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii şi, pe de altă parte, o societate bancară sau o instituţie financiară specializată, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi.

Creditorul reţine din suma în-casată de la clientul aderentului comisionul de factoring (agio), taxa de factoring şi un procent repre-zentând rezerva destinată acoperirii comisionului de finanţare aferent întregii perioade de finanţare.

Factorul are drept de regres împotriva aderentului, acesta tre-buind să plătească în locul clientului sumele cu care factorul l-a finanţat, plus dobânda datorată. Banca nu îşi asumă integral riscul neîncasării facturii, ci doar finanţează activitatea aderentului într-o anumită limită, de regulă între 70% şi 90%.

Aderentul are obligaţia de a-i notifica pe clienţi că a cedat creanţa sa factorului şi că vor trebui să plătească acestuia.

Acoperirea riscului de neplată:

• - În cazul factoringului fară regres, riscul de neplată al facturilor, până la nivelul convenit, în situaţia în care clienţii devin insolvabili, revine factorului.
• - În cazul factoringului cu regres, riscul de neplată al facturilor, în situaţia în care clienţii devin insolvabili, revine aderentului.