MAROC, fragmente dintr-un discurs de vacanţă
Atunci când mă gândesc la Maroc îmi amintesc de două lucruri. Primul este un poet berber, Mohamed Khaïer Eddine, pe care îl citeam cu mare drag în studenţie, fascinată de franceza sa insolită, curajul şi nevoia de absolut, concentrată în versul: “Poetul, Dumnezeu şi nimic altceva!”, expresie a spiritului african asociat cu credinţa musulmană. Cel de-al doilea sunt oraşele sale, dar şi vastul deşert care le desparte, adunând în teritoriul dintre ocean şi mare: Munţii Atlas, ruine din vremea romanilor, fortăreţe berbere, monumente musulmane foarte valoroase şi minunatele centre ale comertului şi spirtitualităţii: Tanger, Fez, Casablanca, Marrakech şi Rabat, pe care dacă le veţi străbate veţi fi uimiţi de cât de multe faţete ascunde teritoriul unei uliţe oarecare.
Mai mult decât o carte de vizită
Delacroix, Matisse, Gaudi, Alexandre Dumas, Roland Barthes, Truman Capote, Joseph Kessel, Samuel Beckett, Saint-Exupéry, Tolstoï, Sean Connery, John Malkovitch sau Elizabeth Taylor sunt doar câţiva dintre scritorii, pictorii, actorii, muzicienii care au descoperit de-a lungul secolelor farmecul Marocului pentru a-l vesti lumii întregi. Situată în nord-vestul continentului african, între 27°40’ – 35° 55’, latitudine nordică şi 1° – 13° 10’ longitudine vestică, ţara este mărginită la vest de Oceanul Atlantic, la nord de Marea Mediterană, la est de Algeria şi la sud de Sahara Occidentală, fiind una dintre puţinele destinaţii care au privilegiul de a se bucura de soare 360 de zile pe an, motiv pentru care o vacanţă aici este mereu binevenită. Cea mai bună perioadă de vizitare este din luna octombrie până în luna aprilie.
Ochiul aparatului de filmat
Fiecare oraş marocan are un farmec aparte, motiv pentru care Orson Wells, Alfred Hithcock, David Lean, Bernardo Bertolucci au produs în legendarele medina marocane filme care au făcut istorie. Paradoxal este că pelicula care a impus definitv Marocul ca destinaţie turistică mondială a fost Casablanca, chiar dacă Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman nu au pus niciodată piciorul în patria soarelui veşnic, pe întrega perioadă a filmărilor.
În cazul în care şi dumneavoastră doriţi să vizitaţi acest loc plin de poveste vă sfătuiesc să citiţi “Anul Elefantului” de Leila Abouzeid sau “Femeia din Marrakech” de Leonora Peets şi să ascultaţi grupul berber Master Musician pentru a intra în atmosfera locului încă înainte de a vă urca în avion. În cazul în care aveţi mai mult timp la dispoziţie, atunci puteţi să parcurgeţi şi cărţile semnate de Mohammed Choukri, Driss Chraïbi, Abdallah Laroui, Abdelfattah Kilito şi Fatima Mernissi, care au fost traduse în franceză şi engleză. În ceea ce priveşte muzica, ea este într-adevăr specială. Ritmurile berbere, arabe, dar şi muzica clasică din Andalusia vă vor vrăji, indiferent dacă o veţi asculta într-o cafenea, la un restaurant sau în piaţa publică cu ocazia unui festival.
Agadir, o staţiune pentru o vacanţa de vară târzie
Agadir, perla sudului, este una dintre cele mai ofertante destinaţii de vacanţă pentru turiştii îndrăgostiţi de soare şi de farmecul mării. 9 kilometrii de plajă de nisip, cel puţin 300 de zile însorite pe an, tezaurul istoric, cultural, culinar şi, nu în ultimul rând, artistic extrem de rafinat, eleganţa locaţiilor turistice, oferta sporturilor nautice, viaţa de noapte, farmecul marocanilor, zâmbetul misterios al femeilor fac din această staţiune un brand turistic cosmopolit. Aici vă puteti caza în hoteluri unde vă veţi simţi ca un sultan. Unul dintre ele este cel în care am stat atunci când am fost ultima oara în Maroc. Este şic şi este deschis tot timpul anului, motiv pentru care cu caldură vi-l recomand: VILLAGIO VALTUR.
Construit în stil maur cu plafoane decorate şi stucaturi preţioase, resortul este situat într-o oază luxuriantă în centrul Agadirului, la 25 km de aeroport. Un tunel de câţiva metri îl uneşte cu plaja. Dispune de un centru sportiv şi unul de înfrumuseţare şi întreţinere. Terenuri de tenis, piscine, teren de volei, centru de fitness, teren de echitaţie, săli de conferinţă şi spectacol, restaurante, tir cu arcul, sală de ping-pong, teren de fotbal, pétanque sunt locurile unde fiecare turist venit aici se poate distra for free sau contra cost.
În cazul în care, odată ajunşi în eleganta staţiune, doriţi să faceţi şi altceva decât plajă, vă sfătuiesc să nu fiţi comozi şi să porniţi în excursii spre Marrakech şi/sau la Essaouira. Este un pic obositor, dar merită.
Marrakech
Este cel de-al patrulea oraş imperial al Marocului. Oază de istorie şi mister, “oraşul voluptăţii” se întinde la poalele Munţilor Atlas, în buza Saharei, mândrindu-se cu reputaţia de citadelă romantică cu ziduri trandafirii şi grădini luxuriante cu havuzuri. Amestecul de culori şi arome puternice se împleteşte cu vestigiile imperiului maur, punând în lumină atât valorile civilizaţiei arabe cât şi ale rafinamentului francez prezent aici odată cu colonizarea de la începutul secolului XX.
Istoria aşezării începe în zorii civilizaţiei. De-a lungul timpului, capitala Sudului a dăruit ţării artizani, arhitecţi, pictori şi sculptori care au clădit împreună palate magnifice, moschei, grădini, lăcaşe de învăţământ şi celebrele pieţe, fiecare în parte şi toate la un loc constituind inestimabila zestre locală.
Dacă sunteţi în căutarea accesoriilor pentru locuinţă trebuie să vizitaţi Piaţa Cuprului, în cazul în care doriţi ţesături trebuie să nu rataţi Laghzal Souk, iar dacă vreţi să vă cumpăraţi confecţii de piele, vă rog să nu rataţi El Btana. Dacă sunteţi interesaţi de carpetele cu scene din 1001 de nopţi trebuie să nu rataţi un tur prin Zarbia Souk.
O excurisie de o zi în Marrakech trebuie să includă şi vizitarea zidurilor Medinei, a minaretului Koutoubia şi a Palatului Bahia.
Indiferent de cafeneaua în care veţi intra, nu uitaţi să comandaţi şi un ceai de mentă. Seksu (cuşcuş) şi tangine (miel cu legume) sunt două preparate tradiţionale: nu gustoase, ci delicioase.
Essaouira
Essaouira este o desţinatie magică. Case cu ziduri înalte văruite în alb, detalii de culoarea soarelui, uşi albastre te întâmpină la tot pasul pe stăduţele înguste de un farmec aparte. Meterezele, portul, restaurantele cu mâncăruri EXCEPŢIONALE cuceresc turiştii nu prin vastitatea ofertei ci prin farmecul aparte al atmosferei acestui loc, în care dispar constrângerile timpului.
Turiştii în cautare de amintiri tangibile sunt invitaţi să cumpere de aici obiecte din lemn, care sunt mai ieftine decât în alte părţi din Maroc.
O excursie la Essaouira impune şi vizitarea Bastionului Portughez. În port puteţi să vă delectaţi cu tabloul pescuitorilor de sardele, cosând plase imense pe care le vor lansa la apă după ce îl vor invoca pe Allah. Bărcile vopsite în albastru sunt un spectacol impresionant, motiv pentru care vă rog să nu vă uitaţi acasă aparatul de fotografiat.
