Răspunderea disciplinară

Nicoleta Ilea

Consultant Resurse Umane

office@consultingreview.ro

• Cum aplicăm sancţiuni disciplinare
• Ce sancţiuni disciplinare avem la îndemână
• Ce cuprinde decizia de sancţionare
• Abaterile funcţionarilor publici

Răspunderea salariaţilor din sectorul privat

Mulţi angajatori s-au confruntat cu salariaţi “indisciplinaţi” şi au renunţat la prerogativa disciplinară, fie sperând într-o schimbare de comportament, fie nu au ştiut exact care sunt paşii de urmat.

Este bine de ştiut că angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariatului ori de câte ori constată că acesta a săvârşit o abatere disciplinară.

Abaterea disciplinară este o faptă în legatură cu munca şi constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu nemotivaţie de către salariat, prin care acesta a încalcat normele muncii, Regulamentul de Ordine Interioară, Contractul Individual de Muncă, Contractul Colectiv de Muncă aplicabil sau ordinele şi dispoziţiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Pentru a aplica sancţiunea disciplinară trebuie parcurşi următorii paşi:

- PASUL 1. În vederea cercetării disciplinare prealabile, angajatorul desemnează o persoană sau o comisie de cercetare disciplinară care convoacă salariatul în scris, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Neprezentarea angajatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute mai sus, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, şi acest lucru este bine de menţionat în convocator.

- PASUL 2. În timpul procesului de cercetare disciplinară prealabilă, salariatul are dreptul de a formula şi susţine toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei imputernicite sau comisiei de cercetare toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare.

Este de preferat ca salariatul să dea o declaraţie scrisă cu privire la evenimente, în baza căreia se ia o posibilă decizie de sancţionare, probându-se totodată şi dreptul la apărare al salariatului.

- PASUL 3. Dacă există martori, aceştia vor fi audiaţi şi vor da declaraţii cu privire la fapta cercetată.

- PASUL 4. Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Conform Art. 264, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, sancţiunile disciplinare pot fi aplicate de angajator, în funcţie de gravitatea abaterii disciplinare, iar acestea pot fi:

• - avertismentul scris;
• - suspendarea contractului in-dividual de muncă pe o perioadă ce nu poate fi mai mare de 10 zile lucrătoare;
• - retrogradarea din funcţie cu acordul salariatului, cu acordarea salariului conform funcţiei la care a fost retrogradat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 60 de zile;
• - reducerea salariului, pe o perioadă de la 1 la 3 luni, între 5 şi 10%;
• - reducerea salariului de bază şi, după caz, a indemnizaţiei de conducere, pe o perioadă de la 1 la 3 luni, cu 5 – 10%;
• - desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă;
• - În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

De asemenea, există şi cauze de exonerare de răspunderea disciplinară: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea de fapt şi executarea ordinului de serviciu emis în mod legal.

Sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia va cuprinde:

• - descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
• - precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încalcate de salariat;
• - motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea (salariatul nu s-a prezentat la convocarea făcută de comisie sau de persoana împuternicită să efectueze cercetarea disciplinară);
• - temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică (articolul sau articolele încălcat(e) din Regulamentul de Ordine Interioară, Codul Muncii, Contractul Individual de Muncă, Contractul Colectiv de Muncă aplicabil);
• - termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
• - instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Decizia de sancţionare se comunică salariatului în termen de 5 zile calendaristice de la data emiterii, îşi produce efectele de la data comunicarii şi se înmânează salariatului cu semnătură de predare-primire.

În caz de refuz al primirii se trimite prin scrisoare recomandată la domiciliul ori reşedinţa salariatului comunicată de acesta.

Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Responsabilitatea şi răspunderea funcţionarilor publici

Pentru funcţionarii publici, raportarea conştientă la nevoile sociale, la sarcinile pe care le au, este considerată îndatorire de prim ordin, iar rezolvarea cu promptitudine şi seriozitate a problemelor cetăţenilor reprezintă şi scopul existenţei lor sociale.

Atunci când funcţionarii publici săvârşesc abateri, produc prejudicii şi tulburări bunului mers al activităţii sau prestigiului autorităţilor din care fac parte, săvârşesc abuzuri de orice natură sau vatămă drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, intervine ceea ce se numeste raspunderea juridică a acestora. Autoritatea publică este cea faţă de care se răsfrâng consecinţele faptei şi în a cărei competenţă intră tragerea la răspundere şi aplicarea sancţiunii.

Pentru fapte având un pericol social mai redus (de exemplu: abaterile administrative) a fost instituită răspunderea administrativă, iar nerespectarea sarcinilor de serviciu implică raspunderea disciplinară.

Abaterea administrativ–disciplinară reprezintă încălcarea normelor dreptului administrativ sau a normelor dreptului penal, având că posibili autori:

• - un organ al administraţiei publice
• - un funcţionar public
• - un organism nestatal
• - o persoană fizică

Sancţiunile pentru abaterile administrativ – disciplinare pot fi:

• - amendă, în situaţia încălcării unor dispoziţii ale Legii nr. 267/1990, privind Registrul Comerţului;
• - majorări de întârziere pentru neplata la timp a obligaţiilor bugetare privind impozite, taxe, contribuţii;
• - dizolvarea organului ales, de exemplu: Consiliul Local care a adoptat, în mod repetat, hotărâri anulate de instanţă ca nelegale;
• - demiterea primarului.

Procedura de aplicare a sancţiunilor administrativ – disciplinare trebuie să fie una contencioasă, cuprinzând norme ce se referă la:

• - constatarea faptei, a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul vătămător;
• - termenele de prescripţie sau de decădere;
• - stabilirea organului administraţiei publice competent să constate săvârşirea abaterii şi conţinutul actului de constatare;
• - exercitarea căilor de atac;
• - modalităţi de executare.

Această formă de răspundere, care are la bază ilicitul administrativ propriu-zis, a fost identificată până la apariţia Constituţiei, şi chiar până la apariţia Statutului funcţionarilor publici, adoptat prin Legea nr. 188/1999, cu răspunderea disciplinară specifică dreptului muncii, dat fiind că statutul juridic al funcţionarului public era identificat cu statutul juridic al salariatului, respectiv de drept al muncii.