Fidelitatea: între etică şi lege în cadrul relaţiilor de muncă
România, până de curând un angrenaj neuns şi blocat în terenul nimănui, între capitalism şi comunism, începe să funcţioneze ca societate economică. Împinsă de Uniunea Europeană, apăsată de incompetenţa propriei clase politice, trasă de NATO, ridicată de elitete intelectuale, promovată de sportivi – a demarat.
Influenţaţi de mişcarea greoaie, dar sigură, a propriei ţări încep şi românii să simtă din ce în ce mai pregnant curajul şi ambiţia statutului de antreprenor. Tot mai mulţi români vor să fie proprii lor stăpâni (şi ai altora, evident) şi să renunţe la statutul de angajat. Lăudabilă initiativă, dar.... ce facem cu fidelitatea față de angajatorul actual?! Unde începe și unde se termină obligația angajatului de fidelitate față de angajator? Este o obligație unilaterală sau și angajatorul are anumite obligații față de angajatul căruia îi pretinde fidelitate?! Acestea sunt întrebările la care încercăm să găsim răspunsuri analizând câteva cazuri reprezentative şi legislaţia în vigoare.
